anadiomene

Ce-i cu-atâta colb și omăt?Luna-mi merge-ndărăt,și-mi tot bâțâie din coadăo dihanie năroadă.Pe biserici și pe broatecicurg vădanii muieratici.Știu și-un frasin cu piaștri –când îl sui, sui munți albaștri.Ghemotocul tău de gumenu-l tămăduie o lume.El mi-agață câte-o cracăpe la gări, de gât, să-mi facă.trecătoare pe curândboala cărnii. Dar pe când.– ca o ploaie dintr-o curcă –trenul … Citește mai mult