Și somnul cred că mi-ar trece
De m-aș da cu apă rece
Da’ nu vreau să mă trezesc / Da’ îi tare rău să mă ud
Vreau să lenevesc / Și atunci iară aud:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.

Eu din pat nu mă clintesc
Mi-i lene și să clipesc
Ochii i-aș închide iară
Să gândesc că-i seară / Da’ aud de afară:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.

Stomacu’ mi l-am stricat
De lene n-am mestecat
Ca să iei îmbucătura
Trebe să-mi deschid gura / Iară îi aud gura:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.

Iar când Ene din poveste
Vine-n perne moi să-i culce
Pe copii, ei cred că este
Luna – corn cu miezul dulce.

Dând pe gât pescaru-o votcă
Noaptea, când spre ceruri cată,
Zice: „Iată ce mai lotcă,
Ferecată-n aur toată!”.

Și-n mocirla lor grăsunii,
Grohăind precum li-i placul,
Când zăresc felia lunii
Zic că-i ditamai dovleacul!.

Luna însă, la fereastră,
Șade-n slava ei albastră
Și ascultă și se-amuză
De ce-i este dat s-audă!