amurg la stralsund

Fațadele-n cer ca violonceleprimesc cifrul vântului.Ha ha, spune Baltica, ha!Ei da! spun cocoșii turlelor.Și soarele, scripete-nțepenit,ridică la el Pământul.Cu gheare îl zgârâie, urcând, valurile,cu lupinguri, runic, lebăda.Și omul e singur cu Dumnezeucare pune căluș, pe rând,la bolți și ogive și pe sub strune.Și moarte e vremea, gând.