Charles Baudelaire – Amorul și Craniul
Pe craniul Omenirii șadeAmorul cocoțatȘi prostul, pe-acest tron, sloboadeC-un râs nerușinat.Bășici rotunde, pus pe glume,Și le înalță-n cerSpre-a împlini o altă lumeAscunsă în eter.Iar globu-n firava lucireDin zborul larg deschisÎși scuipă sufletul subțireCa auritul vis.Cum sar bășicile, din craniuAud suspin smerit:– „Acest joc sângeros și straniuCând va avea sfârșit?.”Căci orice-n gura-ți crudă poateS-arunce-n cer seninMi-s … Citește mai mult