Amon

Sunt zile-n care Soarele se stinge,Cuprins de-a resemnării duioșie:El umple cerul de melancolieȘi-apusu-i palid.. e-un apus ce plânge.Iar uneori în dungi de foc își frângeRevolta din suprema agonie:E cerul parcă vânăt de mânieȘi-apusu-i roș.. E un apus de sânge.Dar totdeauna stingerea solarăSe-nvăluie-n adânci tăceri de searăȘi-Amon, în fața morții, nu se teme.E calm și rece … Citește mai mult