Dumitru Iacobescu – Amintiri în Amurg
Amurgul cască roze mari de sânge,Prin parc țâșnesc izvoare de parfum,Ascult cum plâng fântânile și cumPe nervii mei arcușul serei plânge.E-o muzică pierzându-se-n trecut,Un vis fugind pe-o strună de vioară,Trezind ecoul stins odinioarăȘi-amantele ce dorm în gropi de lut.Ce triste sunt! Cu ochii mari și reci,Se-adună gânditoare pe poteci,În mâini purtându-și inimile goale.Apoi cu gesturi … Citește mai mult