amintiri amare – Versuri.pro

Florin Salam - Viața Asta Nu-Mi Aduce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu mai pot
Ia-mi amintirile de tot, ia-le de tot
Nu mai vreau
Din ele doar amar să iau, amar să iau
Nu mai pot
Ia-mi amintirile de tot, ia-le de tot
Nu mai vreau
Din ele doar amar să iau, amar să iau.

Refren:
Viața asta nu-mi aduce
Nici o amintire dulce
Numai amintiri amare
Numai nori în loc de soare.

Ia-le tu
Din amintiri nu vreau nimic, nu vreau nimic
N-a rămas
Ceva frumos măcar un pic, of, nici un pic
Ia-le tu
Din amintiri nu vreau nimic, nu vreau nimic
Că n-a rămas
Ceva frumos nici un pic, dar nici un pic.

Refren:
Viața asta nu-mi aduce
Nici o amintire dulce
Numai amintiri amare
Numai nori în loc de soare

k1daL - Unde Mă Duc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Unde mă duc? Asta mă întrebam și ieri
Când toate visele clădite se risipesc și pier
Disper când nu găsesc pe cer punctu’ de reper
Încerc, dar mai mult mă-nvârt în cerc și încă sper.
Să-mi găsesc calea prin ceață și mai sper să reușesc
Chiar dacă toți din jurul meu doar mă dezamăgesc
Scriu numai din suflet, acolo e tot ce-am mai de preț
Dar voi nu înțelegeți, de-aia vă privesc cu dispreț.
Timpul trece repede, oamenii doar mă derutează
Și pierd tot firu’ dacă n-am fost pe fază
N-am avut spectatori nici măcar la meciu’ vieții
Și mă trezeam la realitate doar în zorii dimineții.
Aici e greu, să te ferești mereu numai de piedici
Prea multe sfaturi inutile și prea multe predici
Ei n-ar putea trăi nici măcar o zi în pielea mea
Și-i las să comenteze, că nu-mi știu povestea.
Uite-mă sunt tot aici, același puști bătrân
Hai vino să stăm de vorbă, nu-s chiar așa hapsân
Poate mâine nu mai sunt, poate mâine o să plec
Ce mă ține-n loc e doar un sentiment prea sec.
Le păstrez cu mine, am amintiri amare rele
Și oriunde-ar fi s-ajung, o să fie cu mine și ele
Suvenire permanente nu-mi lasă să-mi fac iluzii
Nici de-ar fi să-mi pună ăștia droguri în perfuzii.
Am ales muzica asta, că-mi e singurul refugiu
Și nu regret nimic, nu am niciun fel de dubiu
Am picat de multe ori, dar muzica m-a ridicat
Și mi-a zis: „- Fraiere, ai ceva ceva de demonstrat!”.
Sunt instabil și impulsiv, poate că-s nebun
Și sunt în stare să fac ravagii mai rău ca un taifun
Atac în versuri aspre, zic doar ceea ce simt
Și poate-o să-mi iasă, cel puțin așa presimt.
Dar până atunci, mă retrag timid și-ncet
Mai iau câteva lecții, le trec într-un carnet
Mi le predă chiar ea, c***a asta de viață
Că n-am fost în stare nici măcar să-i stau drept în față

Ion Caraion - Cântec de Pecingine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Grijania ta de dragoste, târfă, muiere,
Care treci pe bulevarde și puți a tăcere
Care umbli-n ureche, cum râcâi în ochi..
De-aș fi meletar, ce te-aș prinde de rochi,
Să te zgâlții nevastă:
Ascultă, cucoană, ți s-a făcut, ori ești proastă?
Pe prispele casei – știi, prispele goale..
Mă pupau diminețile-n creștet, mă strângeau curvele-n poale.
Degeaba.. Nu auziseră de toate
scârbele buruienii mele amare.
Credeau că am buzunarele pline și mă căutau în buzunare
Venea toamna cu o pâine sub pardesiu
Și mă întrebau pietonii:
Tu ești vizitiu?
Terfelită lehuză, plină de bube, de râie,
Înjurătura nu mai putea să ne doară,
gândul nu ne mai mîngîie,
Tremura, doar, în bluzele visului
câpiu-paparudă.
Amintirile se uitau în fundul meu ca să râdă,
Când scormonit de neliniști, ca-n jug un rasteu,
Mă mai întâlneam, uneori seara, cu sufletul meu.

Viorel Burlacu - Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, Mamă..
Amintiri amare..
O, Mamă..
Ziua fără Soare poate fi,
Fără Tine..
nici o zi..
O, Mamă..
Cum Te faci mai mică..
O, Mamă..
Că în brațe Te-aș putea lua..
Dacă-ai fi copila mea..
Unde Te-ai pornit?..
Toată lumea asta,
Mamă Te-a mințit..
Depre viața noastră..
O, Mamă..
Tu ești iubirea mea..
Unde ți-ai lăsat?..
Chipul tânăr ca-ntr-un vis..
Eu n-am uitat..
Cântecul ce ți-am promis..
Mamă..
Tu ești iubirea mea..
O, Mamă..
Spune când e de cules..
Mamă..
Să mă rup din lumea fără sens!!!
Să pornim în deal!!! la viii!!!.
O, Mamă..
Spune-i Tatei că-o să vin!!!
.. Mamă..
Viața să mi-o lepăd de venin!!!
Lângă cel mai dulce vin!!!.
Lumea s-a schimbat!!!
Și îmi este frică..
Nu că nu-s bărbat..
Dar că-mi ești Mămică..
O, Mamă..
Amintiri amare..
O, Mamă..
Ziua fără Soare poate fi,
Fără Tine..
nici o zi..
O, mamă..
Tu ești iubirea mea..
Unde ți-ai lăsat?..
Chipul tânăr ca-ntr-un vis..
Eu n-am uitat..
Cântecul ce ți-am promis..
Mamă..
Tu ești iubirea mea..

A. S. I. A. - Cireașa Amară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Soarele se culcase
Când în aspra mătase
Mă-mbrăca mângâierea ta
În oceanul de vise
Ceasul încremenise
Doar lumina din ochi exista.
Și era luna plină
Și-o dulce lumină
Nestiută ne îmbrățișa
Nu credeam că vreodată
Vei iubi altă fată
Și-ntr-o bună zi vei pleca.
Ca la capăt de vară
O să suni dintr-o gară
Și-o să-mi spui „am pe-altcineva!”
Tot ce-a fost o să-mi pară
O cireașă amară
Înghițită de dragostea mea.
O cireașă amară e inima mea
O cireașă amară e lacrima grea
O cireașă amară, sărutul din scară
Amară-i acum amintirea ta.
Ceru-mi plânge iubirea
Îmi spală privirea
Trandafirul din glastră s-a frânt
Ploaia mângâie seara
Se termină vara
Și din partea ta nici un cuvânt.
Gându-mi zboară departe
Câte vise deșarte
Ca firave ruguri arzând
Nu credeam din trufie
Că săruturi o mie
O să fie doar pulbere-n vânt.

Underman feat Axes - Dezgropăm Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt atât de trist când văd în ce direcție merge societatea,
Nici nu mai vreau să îmi caut dreptatea.
Situații-n care simt că mă lupt cu mori de vânt
Și sfârșesc înțelegând că puterea din cuvânt e în pământ;
Îngropată cu acea viață fericită în aceeași criptă prăfuită,
Secătuită și înlocuită de o ignoranță infinită
Găzduită cu mândrie de lumea asta adormită.
Acum gândul e tot ce mai răsună, e cel mai la-ndemână,
Cine să-l mai spună într-o lumină bună, cine să-l mai pună în cuvânt
Atât de potrivit încât să mă facă să-l cânt.
Am rămas fără cuvinte, le-am îngropat cu amintiri amare,
De care n-am vrut să-mi mai aduc aminte;
Acum îmi vin în minte rând pe rând
Și-au trecut atâția ani de-atunci, nu mai pot să o ascund!

Sub centimetri de rugină am văzut omul,
Spune-mi tu, cine-i acum de vină?
Acoperit de praf, am văzut omul,
Spune-mi tu ce se-ntâmplă acum de fapt,
Care este punctul de început, când totul s-a terminat?
Sub centimetri de rugină am văzut omul,
Spune-mi tu, cine-i acum de vină?
Acoperit de praf, am văzut omul,
Spune-mi tu ce se-ntâmplă acum de fapt,
Care este punctul de început, când totul s-a terminat?
Au trecut ani, dar pași prea puțini pe-aici,
Stau toți afară-ntinși, frați, ce-s inamici distinși.
În proporții mari sau mici, doar umbre,
Comunicând din când în când și doar prin unde,
Sunt zilele mele, pot fi nopțile tale.
Este istoria noastră, desfăcută de petale,
Material – tot carcasă fără suflet, omul
S-a-nvățat cu jocul, împăcat cu el sărman pionul
Păcat că viitorul doar sună bine, în realitate tace
Sau prin tonul lui te minte.
Se folosesc de cuvinte, dar nu se țin de cele,
Modernu’ e model, doar în vitrină, pentru ei și ele.
Frustrăm, repetăm, nu iese nimic,
La momentul acțiunii, uite-l cum se face mic.
Robul se-apleacă moale sus, lovește tare jos,
Lipsa de educație l-a făcut periculos de prost.
Lasă-l să moară, lasă-l să-l doară,
S-a luminat târziu și doar cu-o sfoară-nfiptă-n ceară
Încărcat de povară, a devenit normalul;
Norma lui n-are măsură, treptat i s-a spus „animalul”
Malul sta departe de voi și „mallul” cu doi de „l” înghite când sunteți plini de nevoi
Benevoli, poate doar plini de boli,
Au uitat să se-nchine și i-au prins judecata de apoi
Goi, înfofoliți ăștia și-s o mulțime,
Uite-te cum mori de foame, sub propriile straturi de grăsime
Totuși firav grisine, fără pastile își ies din fire,
Trăiesc doar prin fire, ce decorează stâlpii.
Nu mai bat la ușile vecinilor, poate doar între ei sau câmpii,
Timpii sunt prea mulți sau deloc, distanțe doar cutia de motor la breloc,
Face foc pe unde trece, lasă urme ce ucid natura
Și-L serbează pe Iisus mestecând calic friptura.
Îl caracterizează ura, infinite drepturi – zero obligații,
Mai nou, după 9 luni se nasc doar altercații,
Generații-n grații cu aceeași greșeală,
Nu știu alții cum sunt, dar uite io-s fără-ndoială!
Sub centimetri de rugină am văzut omul,
Spune-mi tu, cine-i acum de vină?
Acoperit de praf, am văzut omul,
Spune-mi tu ce se-ntâmplă acum de fapt,
Care este punctul de început, când totul s-a terminat?
Sub centimetri de rugină am văzut omul,
Spune-mi tu ce se-ntâmplă acum de fapt,
Care este punctul de început, când totul s-a terminat?