Salvatore Quasimodo – Fără Amintirea Morții (Varianta)
Și cum mai puteam noi cântaoscilând ușoare în vântul tristețiiși țiterele noastre erau aninateca o juruință, de ramurile sălciilorcrucificat pe stâlpul de telegrafmergea în întâmpinarea fiuluiurletul negru al mameivaietul de miel al copiilor,pe iarba dură ca gheața, ascultândîntre morții părăsiți în piețe,cu piciorul străin deasupra inimii.