Versuri corectate și adnotate
Amărâta turtureaCând rămâne singureaPune cuibu-ntr-o nuiaBate vântul și i-l ia.Și se duce și se pierdeÎn mijloc de codru verdeSe pierde-n pădurea adâncăNici nu bea, nici nu mănâncă.Se sui pe-o creangă verdeUnde nimeni nu mi-o vedeAr zbura și-ar tot cântaDar n-o lasă inima
Amărâtă turturea,Amărâtă turtureaCând rămâne singurea,Căci soția și-a răpus,Jalea ei nu e de spus.Cât trăiește, tot jălește,Și nu se mai însoțește,Trece prin flori, prin livezi,Nu se uită, nici nu vede.Trece prin pădurea verdeȘi se duce, de se pierde;Zboară, până de tot cade,Dar pe lemn verde nu șade.Și când șade câteodatăTot pe ramura uscată;Umblă prin dumbrava-adâncă,Nici nu … Citește mai mult