Ion Pena – Alpinism (1928)
Pe piscuri goale, fără viață,Unde nici vulturi nu s-avântăEu mi-am târât povara sfântăA trupului flămând de viață.Cu patimă m-am strâns pe stâncăStrângând spasmodic piatra tare…Și-i drept că gura-mi, nu arareCerșea un sprijin de la stâncă.Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,Guri de-abia înfiorătoare,Dar prins de culme cu ardoare,Am râs și eu – la fel – sarcastic…