Alienare – Pagina 19

Costel Zăgan – Erezia Imposturii

Tragedia noastră cotidiană, am ajuns niște împiedicați. / Moral vorbind, de trăit probabil vor trăi … →

S-a întâmplat să ne grăbim / S-a întâmplat să ne iubim / Cine știe când, … →

Ești prea rușinată să le spui ce simți / Îți ascunzi inima, prea speriată pentru … →

Azi-dimineață oamenii priveau mirați în stilul meu. / Azi-dimineață toți copacii erau scrijeliți cu numele … →

Mai întoarce-mă puțin că sunt mecanic, / Calic și plin de praf în universul meu … →

Străzile erau înțesate de haine / Care își vedeau de treburi. / Unele alergau să … →

După ani de așteptare, în curtea altui spital, / visul cu morții familiei se oprește … →

M-am aplecat mult către ea peste cristalele impure / ale paharelor arzând liniștit, să-i spun … →

Servește din ceea ce n-ai, / îi spun, / dar nu înțelege că n-are / … →

Etajele-și blestemă scările fără lumină / găurile fără praguri unde forfotesc / mărunte lumi, reminiscențe … →