Maria Eugenia Olaru – Alergare
Cu gleznele frântede-nlăcrimare stelară,îmblânzitoare de hăitași,Pradă,toarcere transparentăurmând vânătorul.Acoperă-mi ochii, Tată Ceresc,sângerează Lumina în Pietre.Sunt roua Drumuluirănită de umblet,mereu, mereu căutând.Dar cine știe punteaunde tângerii înnopteazăși câtă lumină odihnește-n Cuvânt!?