Alcibiade

Pentru ce îl cinstești mereu, sfinte Socrate,Pe tânărul acesta? Ceva mai măreț nu cunoști?Pentru ce ochiul tău îl priveșteCu dragoste, ca pe un zeu?Cel ce-adânc a gândit, mereu viața iubește,Înalta virtute-o-nțeleg cei ce-n lume-au privit,Și se-ntâmplă că ades ÎnțelepțiiLa urmă tânjesc spre Frumos.