alchimistul – Versuri.pro

Cabron - Natural

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt un fel de Gulliver în țara limbricilor,
Unde Hip-Hop-ul este scârbă tradusă pe limba criticilor.
Ce vrei? Să te dai în carusel? Hai sus pe căluț,
Fii băiețel cuminte, ei te fac vedetă cât ești desculț.
Da’ ce o să fie când nu vor mai avea trompeta,
Să ai numele pe orice etichetă și șlagăre pe orice casetă,
Ai fost un fel de țâță corectată cu silicon
Ce-a stat beton pe tron, bufon, pentru public afon.
Nu înțeleg anomalia în casele de discuri din România,
Ce comercializează prostia ce se întinde ca balaria
Și împrăștie zi de zi microbi după microbi
Dând naștere peste tot mulțimilor de neghiobi,
Ei omoară practica, dar ei omoară și teoria.
Nu cunosc chimia Hip-Hop-ului și sunt sinonimi cu anemia,
Credincioasă, dar treaba-i că sunt băieți de casă, de aceea eu nu: ptuu..
Refren x 2
Nu servesc ce-mi puneți pe masă,
Nu, nu, nu-s de casă,
îmi bag p*** în specialitatea voastră,
Nu-s eu acela pe care să-l fabricați ca vedetă.
Yo, rămân natural, am propria rețetă!.
Yo, intru la idei când intru pe ușa la ei,
Și acești mișei spun „Pentru piață voi sunteți prea grei”.
Și vor să-ți mutileze orice creație,
Dar eu contra lor nu dau 2 bani ruginiți găuriți și scoși din circulație
Le f*t a lor nație cu dizgrație
Căci dau din buze de parcă sunt mașini de făcut f*l*t*e,
În față îți vorbesc frumos cu cuvinte alese,
Și în spatele cuvintelor sunt propriile lor interese,
Poate nu ei sunt dușmanii, ci banii ce își doresc,
Gusturile nu se discută, dar eu mă c*c pe gustul publicului românesc,
Că valurile mele de sperm* nu pot fi cântate,
Și n-am coregrafii în spate executate de minore dezmembrate,
Că trupele de sezon ce declară la microfon:
„Aaah, noi avem 3 piese dance, una etno și 2 latino cu influențe Hip-Hop.
Hopaaa, stați așa că prea ne sug*ți de capu p*lii ca nesătulii,
Toți rapandulii ștergeți-vă sl*b*zul din colțul gurii
Și o nenorocire nu vine niciodată singură
și nici o figură nu se satură să dea pe gură ce fură,
Iar Vexx ce dădea rușinea sigură bine zicea:”Bine-asa”
Copiatorii să aibă complex gândindu-se la
Oroarea cuțitului pentru porcul de Crăciun și mielul de Paște,
Paștele mamei ce blestemă ziua-n care naște
Indivizii încarcerați mental, copii handicapați,
Toți dotați cu logică simbolică de case înfiați
Pentru a fi exploatați.
Refren x 2.
N-am fix, să fac din mix remix, să bag beat-uri în service
Să fiu cerut de radio vax, radio l*ba, radio chix
Ce au ca deviza: „În vara asta concursuri cu miză:
Poți câștiga o pungă de chips și extra un premiu surpriză”
Te bag în priză până la criză de cord,
Toată lumea să o ia la bord
Când inginerul meu de sunet apasă Record.
Sunt ca un miriapod, am zeci de picioare, căci
Multe lipitori îmi su*g idei găsind definiția simbolică a cuvântului „fălci”.
Există prea puțină facere pe piața asta de desfacere
În care același c*c*t se cere,
Și tot ce recere urechea voastră proastă de la orice gură cască
Succesul ce-l are o lasă și pe ea mască.
Dar lasă că v-ați găsit căci guster la guster trage,
Să vă f*teți în c*r cu o mie de catarge până veți rage,
Și să n-aveți pretenția să îmi distrageți atenția
Cu frecția de lecția de Hip-Hop ce o dați că încep disecția:
Bisturiu, pensă, clește – tai de la creștet
Că de acolo v-ați stricat exact ca un pește ce duhnește,
Și Doamne Ferește să îmi chem colaboratorii,
Anticopiatori, vânători de capete ce țin loc de comori
Expuse în muzee închinate prostiei, trufiei și lăcomiei
La nivel extins pe harta măgăriei.
După cum vezi n-am să fac pe plac acelor negustori de talente
Impotente, rezistente o vară două și apoi absente.
refren x 2.
Dependent de Hip-Hop,
Rămân independent
Și nu-mi pun semnătura
Să înfrâng natura,
Carbon, Alchimistul!

Jorge Luis Borges - Alchimistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În zori de zi, un tânăr frământat
De gânduri negre cată scrutător
La alambic, retorte și cuptor
Pe care-ntreaga noapte le-a-ncercat.
Că aurul, acest Proteu, pândește
În orice loc el știe, precum soarta;
Că-ascuns e-n colbul drumului, în coarda
De arc și-n brațul ce țintește.
Ascuns în astre și-n noroi, secret
În mintea lui sortit i-a fost să-ncapă;
Ecoul altui vis: că totu-i apă,
Visat cândva de Thales din Milet.
Alt gând îl paște, despre Cel Etern
Ce-n toate lucrurile viețuiește,
Precum Spinoza-n cartea-i lămurește
Spinoza ca pedeapsa din Infern..
Pierdute-n depărtări orientale,
Pe bolta de azur pălesc planete.
Gândește alchimistul la secrete
Legi ce unesc planete și metale.
Că-atinge crede cu înfrigurare
Metalul nobil ce ucide Moartea.
Alt alchimist, care-i cunoaște soartea,
În pulbere-l preface și-n uitare.

Rumi - Alchimistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La început m-a răsfățat
cu sute de favoruri.
Apoi,
m-a topit
cu flăcările durerii.
După aceea,
m-a pecetluit
cu pecetea iubirii
și m-a făcut asemenea Lui.
Apoi,
m-a aruncat afară din mine.
Eram un nimic,
Tu m-ai făcut
mai mare decât un munte.
Rămăsesem în urmă
Tu m-ai împins în față.
Inima mea era zdrobită
Tu ai vindecat-o.
Și așa am ajuns
să mă iubesc pe mine însumi.
Slavă Celui Unic!

Rainer Maria Rilke - Alchimistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu zâmbet straniu, alchimistul iar
împinse vasul fumegând deoparte.
Știa de-acum ce mai lipsea, în parte,
că înăuntru-amestecul său rar
să se închege. Timpul mai lipsea.
Milenii pentru sine și-n retorte
ce fierb, și mintea aștrii să suporte
și-n cuget marea cel puțin, și ea.
În noaptea asta monstrul plămădit
îl sfinți ca, întru Domnu-ajuns,
acum în vechea lui măsură fie-și.
El însă, bâlbâindu-se cumplit
ca un bețiv, zăcea-n bârlog ascuns,
râvnind bucăți de aur sieși.

Păstorel Teodoreanu - Alchimistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Memoriei eruditului seigneur d’Astarac,
întemeietor şi incendiator al astaracienei,
„Regina bibliotecilor”, protector şi cola-
borator al doctului abate Jérôme Coig-
nard şi al devotatului său elev Jacques
Tournebroche.
Am căutat metalul rar,
În eprubete şi retorte,
Şi în lumini de chilimbar
Pândeam a elfilor cohorte.
Când focul viu de policandre
Ilumina solar castelul,
În diafane salamandre
Femeii i-am găsit modelul.
Prin mine, focul va să piardă
Planeta voastră rea si laşă,
Căci vreau, cu lupa-mi uriaşă,
S-aprind pământul tot – să ardă.