alb alb

Trece luminatacel fermecat,cu ochi clocotit,cu ochi adâncitde noapte săpat.Și trece el, treceprin frunzele nopții lăute.De lancemâinile străbătute,în gloria nopții,în ape lustrale,ca vâsle de aurle poartă.Lucruri sălbatice,urgii amicaleîl înconjoară.Și acel fermecatstă îngenunchiat.Și spune ceva,murmură ceva,foarte grav ceva,despre el, despre lucruri,o cumplită spovedanie:Lucrurilor, senzitivelor,moartelor, mireselor,el nu v-a iubit,el, zăpăcindu-vă,s-a zăpăcit.1972