Daniel Vişan-Dimitriu – Aidoma
Copacii aceștia sălbatici,Sunt strâmbi, alungați din pastel,Copiii de arbori lunaticiAbsenți din păduri la apel.Și totuși, au frunze ce pleacăLa fel cum, la pomul normal,Se-aruncă în moarte a joacăȘi dans cu-nțeles de final.Copacii aceștia, în toamnă,Fac loc și te-ndeamnă să treciȘi treci, neștiind ce înseamnăCu ei, un răstimp, să petreci.Se strâmbă, se dau la o parteAtunci … Citește mai mult