Mihai Eminescu – Sonetul I
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;Şi tu citeşti scrisori din roase plicuriŞi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ pe … Citește mai mult