Emil Botta – Aerul Tremurătorul
Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,în azurii pânze ne înfășoară.În caleașca trasă de fluturii săia venit de cu seară.Noaptea întreagă a lunecat,pe vioara divină, arcușul divin.Oprește-te! Stai! Asupră-ne stai iară și iar,cer adamantin!Dimineața e ceva, nu știu ce, fragil,o amiază faunescă, aceasta e darul.În mii de magii, de culori, se-ntreceaaerul, tremurătorul, copilul, clarul.