adversitate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Adversitate-i…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când opoziția-i un cert în preambul,
Neexplicat, căci e inexplicabil,
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul.

Se înfiripă-ncet, cu gust de ură,
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând, ca-ntr-o ștafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură.

Justificată, e calitate și-și conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate,
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă.

Și se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine,
Răstălmăcind bun, rău… și răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

Este pe viață, sau pe părți de bunuri,
Împarte-o lume, fără scara hărții,
Mizând pe neștiința de mister a morții;
Pân’ la o cere, a lăsa pe drumuri.

E purtătoare de dureri atroce
Fără vreun leac, căci nu este o boală;
Doar nevăzutu-i negru, prostul fără școală,
Ce crede drept cuvânt doar urletul de voce.

E peste „adversar”, nu știe echitate,
Se lăfăie-n minciună, crez, de-i repetată!
Nu are vreo geneză, nu știe soră, tată…
E yangu-n excelență, e doar adversitate!

René Char - Unei Seninătăți Crispate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Far, ucigași de rândunele, în preajmă valurile cu creste înspumate, țărmurile s-au culcat. Eu, care ... →

Recro - Întrebările Spirală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E prima dată când trăiesc, poate d-asta des greșesc
Și nu știu-ncotro s-o iau, că oriunde o să mă lovesc
De jeguri ce-mi stau în cale, ca și cum n-au altă treabă
Și-au făcut din chinu’ meu motiv de ia și întreabă
De ce nu se oprește-n loc nici după atâtea încercări?
Cum fuge cu picioare rupte pe atâtea scări?
Când are-n plan să tacă? Că oricum n-o ascultă nimeni
Cine poate s-o oprească? Cât continuă? Nu-i bine
Unde ne ascundem? De ne prinde, ne omoară
Care-i modu-n care spargem? Că stă prea bine pe gardă
Nu-s datoare să răspund, da’ apreciez curiozitatea
Așa că pleacă acu’ urechea să afli care-i realitatea
Nu mă opresc și nu renunț, că n-am să dau eu cu picioru’
În viitoru’ ce mă așteaptă, câștigă adevăru’
N-am tras atât de mine ca să cad după un eșec
Nici după o sută, știu că plec și apoi toate trec
Urc treptele și-n mâini, dacă de asta e nevoie
Ca să ajung unde-mi e locu’, dacă acolo plin de ploi e
N-am nevoie de umbrelă, nu mă transform sau topesc
Oamenii sensibili-s ce cel mai mult detest
De tăcut nu tac vreodată, că vorbesc doar pentru mine
Că pe alții nu-i suport și tre’ să am pe cine
Să aud cum dă din gură, că liniștea-nfurie
De-l ascult pe ăla, simt c-adevăru’ îl curbează
De oprit pun stop când mor, hai să-nceapă vânătoarea
De vă prind când mă filmați, vă prezit spânzurătoarea
Și-o să faceți nodu’ singuri, n-o să-mi stric eu unghiile
Pentru un prost ce n-a-nțeles cum se fac regulile
Oriunde te-ai ascunde, io o să știu unde te afli
N-o să te bag în seamă cât timp știi să te abții
Să nu faci vreun pas spre mine, că acolo s-a terminat
Bucură-te cât ai timp de câteva clipe de inspirat
Nu încerca să te apropii, că știu ce mă protejează
De ridici mâna la mine, încep nervii, te tradează
Nu mai face circuitu’, comandă creier, membre
Și rămâi paralizat, că te-ai speriat și n-ai ce trebuie
Să-mi fii mie adversar, tre’ să treci prin 9 cercuri
Hai că știi că am glumit, da’ îți recomand să pleci cu dreptu’
C-altfel orice poveste o să devină realitate
Și să vă fac vouă felu’, aș renunța la libertate

Nicolae Guta - Aș Da Zece Ani Din Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Le-aș arăta la dușmani cum să facă bani
Dar știu că n-ar înțelege fiindcă mintea nu le merge.
Le-aș arăta la dușmani cum să facă bani
Dar știu că n-ar înțelege fiindcă mintea nu le merge.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
De-ați munci o viață întreagă banii la voi n-o să tragă
Zece saci de bani s-aveți știu că mâine îi pierdeți.
De-ați munci o viață întreagă banii la voi n-o să tragă
Zece saci de bani s-aveți știu că mâine îi pierdeți.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Vreau să știți dușmanilor nu mă faceți până mor
Și orice ați încerca n-o să aveți valoarea mea.
Vreau să știți dușmanilor nu mă faceți până mor
Și orice ați încerca n-o să aveți valoarea mea.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an.
Aș da zece ani din viață celui mai mare dușman
Să văd dacă poa’ să facă ce-am făcut eu într-un an

Arssura - Tabla

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe tabla vieții mele, stau scrise bune și rele
Scena e locu’ unde am uitat mereu de belele
Am scris atâtea versuri, că dacă stau să mă gândesc
Aș umple cu ele Marele Zid Chinezesc
În atâtea rime, am îngropat viața mea
Cum dra. cu să mă-ntrebi dacă mi le-a scris altcineva?
Încă mă privești cu invidie, coa.ie
Ți-ai fi dorit să n-am talent la pus gânduri pe foaie
Ți-ai fi dorit să ai un pistol și să-mi zbori capu’
Nici eu n-am pistol da’ am ca vestă antiglonț hip hopu’
Pe tabla asta am scris ca alții să-nvețe
Să se ferească de toți cei ca tine, ca de zdrențe
Degeaba mă-njuri, n-o să-ți crească cota
C-am trecut prin multe, inclusiv prin ma-ta!
E tabla vieții mele, tu nu o poți dărâma
Că tot ce-am scris e-ntipărit în sufletu’ multora.

Refren:
Vrei să ștergi numele care-i pe tabla asta pus
Dar ești prea mic și n-ajungi, e scris prea sus
Nici dacă pui scaunu’ nu ștergi, bai minte slabă
C-am zgâriat Arssura cu sufletul meu pe tabla. x2

Poți să spui orice despre mine fără nicio jenă
Se șterge tot cu buretele când sunt pe scenă
Tu ai filme proaste-n cap, nu-nțelegi de fel ce spun
În timp ce lumea mă urmărește ca un film bun
Spui mereu că-s rău, normal că-s rău în gâtu’ ma-tii când
Te văd că faci degeaba umbră pe acest pământ
În caruselu’ morții te invit să faci un tur
Ce scoți pe gură, miroase a ce scoți pe cu.r
Mă bufnește râsu’, când pe scenă te dai as
Nu vrei să te lași de muzică, a făcut ea acest pas
Normal că n-ai cultură, ești mereu în impas
Tu o ascultai pe ma-ta când eu-l ascultam pe Nas
În muzica asta ce zici că o ai ca atu
Tu rămâi fals iar eu mai real ca hypermarketu’!
Nu poți opri atâta lume să-mi asculte muzica
Așa cum nici eu nu te pot opri să n-o urăști așa.