Johann Wolfgang Von Goethe – Deasupra Culmilor Toate
Deasupra culmilor toatePace stătu,Din vârfuri cutremurateAbia simți tuO adiere;Păsări tăcură-n pădure.Stai, peste-o clipăAdormi și tu.
Versuri corectate și adnotate
Deasupra culmilor toatePace stătu,Din vârfuri cutremurateAbia simți tuO adiere;Păsări tăcură-n pădure.Stai, peste-o clipăAdormi și tu.
Vise de noapte, vise de zi,De le voi pierde, cum va veni?I se vor șterge pașii pe razeFăr-a-mi aduce nopți de extaze?.Vreau să-mi închipui flori de salcâmPe o potecă spre alt tărâmȘi o privire drept călăuzăÎnspre iatacul cu vis și muză.De la cununa din flori de mai,Simt adierea brizei de raiCare mă-ncearcă, noapte sau zi,Când … Citește mai mult
Revin în înalturi să aprindă miturile.Vor cădea cu frunzele la-ntâiul vânt.Dar să vină încă o adiereȘi se va reîntoarce o scânteiere nouă.
Dulce-i pe obrajii rozei adierea-n primăvară,dulci sunt ochilor verdeața și obrajii cei de pară!Orice-mi spui de ieri îmi face inima în piept amară.Veselă, să uiți de-aseară, dulce-i numai astă-seară!
De la fereastra casei meleTe văd ades trecând râzândȘi nu mi-o iert căci n-am curajulSă te opresc din al tău drum.Aș vrea să-ți spun cât te iubescAș vrea să-ți spun cât te dorescAș vrea să-ți spun cât te așteptDe ce când vii, tu iarăși pleci.Eu nu te-ntreb când ai să viiEu nu te-ntreb când ai … Citește mai mult
Adiereae ondulatăca părulunor fete.Ca undeleunor tăblii vechi de lemn.Adiereațâșnește ca apași se împrăștie– ca o albă-alinare –prin defileeși leșinăcând se ciocnește de pieptulmuntelui, tare.
N-am vrut.N-am vrut nimic să-ți spun.În ochii tăi am văzut doi pomișori nebuni,de-adiere, de râs și de aur.Se zbăteau.N-am vrut.N-am vrut nimic să-ți spun.