Adaptabilitate – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - La Nastase…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Credințele politice, convingeri, părere,
La unii sunt mijloace s-ajungă la putere,
Și-ndată ce pe gâtul-i se află agățați,
Adio, mondo! Uită principii profesate!
Așa sunt parveniții, șireții ce trafică
Cu sfintele principii ce p-oameni îi ridică.
Ei seamănă în lume cu fierul poleit:
Cum se-ntrebuințează, îndată s-a roșit.
De trei ori la alegeri de tine ei nu vrură;
Căzuși, rămași la toate cu degetul în gură.
Ei și-aduceau aminte de timpul poliglot,
Când cu vrăjmașii țării tu sărutai în bot.
Erai plecat la toate guvernele trecute;
Erai cu capul în mână la ușile știute
A celor mari din țară… erai un biet nimic,
Crescând a ta credință într-un bătrân islic.
Dar lumea uită lesne și omul, și păcatul,
Și-alergătorii-ți dări și votul, și mandatul.
Căci din nenorocire aici se uită tot.
În cumpănă e una șiret și patriot.
Nu se uzează nimeni: te dai c-o coterie
Și ieși curat ca rufa dintr-o spălătorie.
Uitași că fruntea-ți este bătută de pământ:
Pe sânul libertății luăși îndată vânt;
Proudhon, Barbès și Kossuth sunt palizi lângă tine,
Amar acelor oameni ce se gândeau ca mine!
Tu îi tratai îndată de oameni din trecut,
De trădători de țară… și azi cum ai căzut!..
Îți arunca în gură o fleică oarecare,
Și întorseseși îndată cojocul pe spinare.
Acuma persecuții, nedrepte asupriri,
Și triste violări, despotice gândiri,
Târâri pe două labe, josire, viclenie
Cum este vechea lege la noua ciocoiie,
Uitări de libertate, de bune cuviințe,
De lege, omenie, de nobile credințe,
Sunt tristele efecte ce-n urmă se făcură
Când fleica cârmuirii ți se-aruncă în gură.
Dar tu surâzi la toate și zici: „Nu voi să știu!
Să mi se stingă steaua, piscanții mă reînviu.
M-apuc de opoziții cu vreo coterie,
Și iară mă ridică a omului prostie.
Că mâine în gazete m-oi pune a striga
Că legea e călcată, și toți m-or aplauda.
Iar cel ce nu-și mai schimbă unica sa credință
Își va usca ca crucea smerită sa ființă.
Căci arta nu consistă a face tumbe bine:
Ci să le știi a face atunci când timpul vine.
Câți nu se află-n țară mai grațioși tumbari?
Dar nu pot să ajungă a fi nici plapomari.
Eu singur am secretul ce-l știu de la trei bei,
Ce-i înșelai de-a rândul, prin drăcușorii mei”.
La toate tu ai dreptul, căci astfel este țara.
Așa a fost și satul în care Dulcamara
Făcea ce vrea să facă; dar fin între noi,
Va râde mult mai bine acel ce râde-apoi.
Urciorul, multe zile te duci cu el la apă,
Dar vine-o zi în care se sparge sau îți scapă.
Străinii vie mâine în țara la români,
Le vei ieși nainte cu capul tău în mâini.
Bătrânii să se-ntoarcă de astăzi la putere,
Vei apuca islicul acestor tompatere.
Dar vie teroriștii? cocarde cât un mac
Se va zări îndată pe pieptul tău de rac.
Chiar d-ar veni puterea la necuvântătoare
Tu ai umbla îndată pe patru chiar picioare.
Acesta e secretul cu care te fâlești,
E cunoscut atâta aici în București!

DOC - Toate-S Vechi și Nouă Toate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toate-s vechi și nouă toate, d-aia textul e de zece,
fesul pe cap ca-i rece, îți par supărat? Îți trece,
Nu se-nțelege, CTC nu face super rap ca merge,
ci doar să nu luați ce zice vreun super slab drept lege, /
Toate-s vechi și nouă toate, nepoate,
vad balerini cu-aceleași poante ca-n ’97, cum se poate?
La mine vin natural, și vorba aia, nu-l înveți pe Phelps
cum să înoate, cum nu-l înveți tu pe Băsescu cum să-nnoade, /
Toate-s vechi și nouă toate, Eminescu avea dreptate,
am scris o bombă de Anul Nou, când restu’ dădeau petarde,
în ’07 mereu pe drum, de la munci la Chill să trag album,
nu mai trec p-acasă acum să mă schimb ca pierd timp trag la costum, /
Toate-s vechi și nouă toate, mai iau una rămân opt,
uite le scriu ca mă țin viu, cum să mă știu un roman mort?
Neatent, latent, de parcă mi se bagă brom în corn,
nesigur pe ziua de mâine ca un rrom în cort în Lyon în port, /
Toate-s vechi și nouă toate, ne prefacem surprinși,
rar cu adevărat atinși de ceva tacem cuprinși {}
Și pentr-un scurt timp parem că-nțelegem cât greșim,
dar intrăm în rutini și totul se șterge pan’ ieșim, /
Și oricum ieșim din ele ca să intrăm din nou,
și deseori ieșim dintr-una, ca să intrăm în două,
Și-asta a devenit normal, ca și cum intrăm când plouă,
ce trăim în 5 secunde uităm în nouă, / Și poate
d-aia toate-s vechi și nouă toate, frate,
mâini, picioare, cap pe umeri, tu te-ntreabă și socote
de ce toante și tonți au de toate, când tu băiat deștept
faci foamea, bagă-mi-aș, cu diplomă de Universitate,
Adaptabilitate, a dracului abilitate,
fiindcă din păcate evoluția nu-nseamnă stabilitate,
Ci din contra, seisme, schisme, fanatisme, pizme
dar trec și-nțelegem de ce-o ard rapperii cu peace, man! /
Toate-s vechi și nouă toate, copile,
și-acum se poate cu pile, dolari, lire, fac rocade-n pupile,
ce păcat e de tine, de fapt ce păcat e de tineri,
în general ca nu-i nimeni să le-arate ce-i bine, Cine?
Când toți avem grijă de c***l nostru gen parnaie,
căutând urgent un fraier, să mai sugem o letcaie,
Și ne-ncarcă conștiința pan’ ne-ndoaie și ne-nmoaie,
d-aia las șiroaie de trăiri pe-o foaie de caiet, Uite /
Toate-s vechi și nouă toate, parcă sunt remixuri,
tot ce contează, cioacă, e cât de bine sună mixul,
nici acum nu știu ce-o să scriu aștept să-mi spună pixul,
DOC și Motzu în HD sperăm să prindem și Netflixul, /
Toate-s vechi și nouă toate, ca sufletul meu,
care-a-nțeles cu greu că nu tre’ să fii zeu, tre’ să fii eu,
să simți greutatea acestor tobe prin prisma anilor,
mei de trudă d-aia mușcătura brută ca a varanilor, /
Astora de vreți război cu altă trupă și fanii lor,
ma despart de Asterix si Obelix -pa, pa, galilor,
Huo Vadim Tudorilor, Gigi Becalilor,
băi ciupercarilor, țineți-vă gura închisă, cariilor!!! /
Toate-s vechi și nouă toate, pretutindeni,
am prins deprinderi ieftin și ce e de prins ne prinde,
gen Purple Rain, și cineva cumva ni le vinde, ține minte 6 cuvinte Toate-s vechi și nouă toate..

Margaret Atwood - Apa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Apa nu opune rezistență.
Apa curge.
Când intri în apă, o simți ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ți va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde dorește
Și nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Amintește-ți mereu aceste lucruri, copile.
Amintește-ți că tu ești, jumătate, apă.
Dacă nu poți trece peste un obstacol, ocolește-l.
Apa asta face.

Omar Khayyam - Azi Vestiți Maeștri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi vestiți maeștri. Făcusem mari progrese. / Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar ... →

Tudor Arghezi - Viteaz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Viteaz în vremurile bune / Și-a scos și surlele să sune. / La vreme rea, ... →

Tudor Arghezi - Un Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un om.
Cât e de mare el și ea de mică,
Pe om îl duce-n gură o furnică.
El e spătos și îndrăzneț pe față,
Dar tremură ca un crâmpei de ață,
Și e fățarnic și mișel,
Când sfinx, când taur, când cățel,
În viață, -n stihuri și în proză
Și-n neîntrerupta lui metamorfoză.
Și are, și nu are nume,
Dar are-o mie de costume
În sufletu-i ca un dulap
Pentru un singur și același cap.
Lingău, obraznic, mistic sau păgân,
E și străin și-i și român.
De câte ori poruncă-i este dată
Te spurcă, te mânjește, te arată.
Ființa lui în carne și postumă
S-a încleit din bale, zgârci și gumă.
După stăpâni și-mprejurare,
Se face minuscul și mare
Și-ncepe să se-ntindă
Că-i dau urechile de grindă.
Dar deodată iar îți vine
Pe brânci, pe burtă sau pe vine,
Frecându-se și mângâindu-se de tine.
Ieri nu erai nimica,
Azi îl apucă frica
Să nu învii, din vatra, după ușe,
Din pulbere și din cenușe,
Și să nu-nceapă pajura crăiască
Din cer senin, hulit, să te-ndrăgească.
Atuncea, groaza, pe de-a-ndoase
Îi intră și îi clănțăne în oase.
Ce poți să faci cu-asemenea potaie?
Duminica o sfântă de bătaie.

Ana Blandiana - O Săptămână/Joi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am o mie de fețe:
Cu cei veseli râd,
Cu cei revoltați mă revolt,
Cu cei triști sunt tristă,
Cu femeile vorbesc despre gospodărie,
Cu poeții despre versurile lor,
Cu bolnavii sunt bolnavă și sufăr,
Cu pictorii aș putea fi pictor,
Cu inginerii aș putea fi inginer,
Cu copiii-s copil,
Cu entuziaștii exult,
Cu obosiții mă nărui,
Și din când în când,
Câte unul, exasperat, mă somează —
Dar tu? Ce ești? Cine ești?
Răspunde!
Răspund:
Am o mie de fețe,
Eu sunt cristalul.

VerdePeFum - Îți Arăt Că Pot

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îți arăt că pot să fac și rap
Că timpul nu stă în favoarea mea de fapt
Că totu-i trecător, lumea se schimbă
Și ne vindecăm printați cu timbre pe limbă
Pot zâmbi atunci când nu e de zâmbit
Deși-s dezamăgit mă prefac că-s mulțumit
Îți arăt că frățioru’ prestează nu se jenează
Să fie real, că de fapt asta contează
Nu-și derulează viața, așteaptă simplitatea
Că singurătatea-și face apariția dimineața
Patu-i gol, mintea plină, așteaptă să fie pusă pe foaie
Mâna colorează, mintea cizelează c***e
Pot dovedi că am mai multe gusturi
Și mă pot adapta la diferite fusuri
Multe cursuri lipsesc de-a lungul anilor
Dar n-am uitat cine sunt sau să dau cu pace oamenilor!