Refren: Tu ești cetățuia mea, Tu ești adăpostul meu
O lumină-n noaptea grea, Tu o, Doamne,
Îmi ești scăpare, în ceasul greu
Ești zidul tare, din jurul meu!

O mie cadă-n preajma mea,
Și zeci de mii pot chiar să fie,
Rămân sub ocrotirea Ta
Din Tine fac, nădejde vie.

Eu niciodată nu mă tem
De groaza nopții ce-o să vie,
Nici de săgeata celui rău,
Și nici de-aprinsa lui urgie.

Jermee:
Asta-i o scrisoare, am pus în ea un pic de soare
Am pus lacrimi pe foaie pentru sora mea mai mare
Lacrimi de bucurie, că n-am de ce să plâng
Că așa a fost să fie și acum vă spun la toți pe rând,

Râzând, că-s cel mai norocos
Am lângă mine oameni care îmi oferă adăpost
M-ai ridicat de jos, m-ai șters, mi-ai zis frate,
Nu fi prost, urmează tot ce-i mai frumos
Și acum că începe tot n-am cum să-ți mulțumesc
O să spui că n-am de ce, ba da pentru că trăiesc
Hai să mă vezi cât sunt de plin de viață
Aștept un nepoțel, aștept să-l văd cum o să crească
Știu ce o să simtă, și eu am fost crescut de tine
Nu există adăpost mai bun decât când sunt cu tine
Frate, ține, mi-ai zis să nu o scriu,
Am scris-o, iartă-mă, altfel nu am cum să fiu.

Refren:
Ma gândesc la tot ce-a fost
Chiar dacă știu că-i dureros
Și când simt că nu mai pot
Alerg la adăpost..

Jermee:
N-o să spun, n-o să zic, n-o să scriu
Foaia e murdară, s-a murdărit încet, știu
Anii trec și-ți mănânci ficatul în tine
Că ai crescut cum m-ai crescut, tată, ține
Așa pot să vorbesc și eu cu tine
Ai plecat devreme cu o parte din mine
Și am devenit bărbat, de fapt știi
Te uiți la mine zi de zi,
Fiecare secundă din fiecare zi,
Ma adapostesc in imagini vii
Cum vii cu bani și-i pui pe masă
În fiecare dimineață, mama prin casă,
Eram în siguranță. Fă curat în cameră, Dragoș
Că mănânci bătaie. Mai târziu, mama
Mi-aduc aminte pe foaie
Tot ce n-am făcut și aș fi vrut
Și acum am scut, nu mai arăt că doare.

Refren:
Ma gândesc la tot ce-a fost
Chiar dacă știu că-i dureros
Și când simt că nu mai pot
Alerg la adăpost..

Jermee:
Știi, ei nu sunt frații mei pe bune
Dar sunt un norocos că i-am găsit dintr-atâta lume
Și mă iubesc și-i iubesc și înnebunesc
Că nu sunt lângă mine, am unde să mă adăpostesc
N-am cum să ocolesc, m-au ajutat să cresc
Să spun tot ce gândesc, vorbesc
Cu ei acum când scriu și mă ascultă sigur
Că singur, eu nu am cum să fiu
Și n-am de unde să știu ce o să se întâmple în continuare
Dar dacă ei îs cu mine atunci aștept cu nerăbdare
Viața e frumoasă, deși te pune la încercare
Trăiește-o, frățioare, bucură-te în continuare
Și strigă tare când ești fericit sau când te doare
Suntem cu toții oameni cu caracterul-n buzunare
Chiar și cu atât avem atât de mult.

Refren:
Ma gândesc la tot ce-a fost
Chiar dacă știu că-i dureros
Și când simt că nu mai pot
Alerg la adăpost.