acuarela – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Culorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-ai arătat ca dintr-o acuarelă,
învârtejind în ochii mei culoare
pe care curcubeul doar o are,
și mi-ai venit, frumoasă și rebelă.
Eu te priveam, alunecam pe tine,
penel nepregătit de-așa o tușă
agilă, colorată și ghidușă,
uitând cu fericirea să te-mbine.
Te-am desenat, întâi, ca pe-o regină,
vrăjit, rapid, timid și, cu uimire,
te-am colorat în ape de lumină.
Tu, adiere într-o zi senină,
ai apărut deodată, fără știre,
dar te cunosc: ești vechea mea iubire.

George Topirceanu - Acuarela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci și patru).
Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu fața-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpșunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie și aghiazmă,
Pruncului de abanos.

Konstantinos Kavafis - Într-o Carte Veche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Într-o carte veche – de vreo sută de ani –
între paginile-i, uitată,
am găsit o acuarelă neiscălită.
Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.
Avea ca titlu: „Prezentarea Amorului”.
Dar s-ar potrivi mai degrabă: „amorului esteților extremi”.
Căci era evident când vedeai lucrarea
(gândirea artistului se făcea ușor simțită)
că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,
rămânând oricum în limitele admise,
nu lor le era destinat efebul
picturii – cu ochi de-un castaniu-închis;
cu frumusețea singulară a feței,
frumusețea anormalelor atracții;
cu buzele ideale care aduc
plăcere trupului iubit;
cu idealele lui membre, plăsmuite pentru paturi
care-n morala curentă sunt numite ale rușinii.
1922

Ion Minulescu - Acuarela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Merg ținându-se de mână,
Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Și se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orășenii pe trotuare
Par păpuși automate, date jos din galantare.
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg ținându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadența picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Și din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viață lentă,
Monotonă,
Inutilă
Și absentă..
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ținându-se de mână..

Byron - Acuarela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gri până la os
Ca o hârtie
Tot mai ușor
Nor fără cer
Palid
Călător
N-am contur
De nimic din jur
Nu mai îmi e
Dor..
Nedefinit
E tot peisajul
Scrum cenușiu
În noapte topit
Rece
Vânt șoptit
Știu că e
Inexplicabil
Cum doar zâmbetul tău
Rămâne senin..
Am să colorez
Tot gri-ul din lume
Doar tu
Mai trebuie să vrei
O să explodez
În roșu și verde
Și-albastru și galben
Și-n mii de scântei
O să-ți amintești
Prin mine
Culoarea