Nichita Stănescu – Eminescu Ultim
Peșteră absorbitoare,Cerc absorbitor de punct,Corn de melc care nu doare,Suntul resorbit în sunt.Tu, lumină alergândăReîntorcându-te acasăBruscă devenind flămândăRechemându-și iar mireasă.Ah, suavă recădereA cuvântului în sine.Cercuri, cercuri de tăcereAbsorbind în ea divineSensuri, sensuri, înțelesuri,Îngustându-se în unghi,Smulgere spre înapoi,Frig al ninsorii rechemat în nori,Urlet și rechemare,Tu!