absint – Versuri.pro

Milupaa - Filme Din Povești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ea e albă ca zăpada și cu cele 7 linii
Dacă bate vântul tare o ia pe sus că e prea skinny
Da e hotărâtă să își lase replica
Cu ochii mari fixați pe tine vrea să-și pună amprenta
Se mișcă repede pe ritm da tipa are sprint
Peste tot pe unde se duce preferă doar absint
Vorbele tale ricoșează din mine ca din manta
Ești arogantă? Ține-ți cuvintele că te fac la geantă
Neahh nu pun mâna decât pe o babasana
Te uiti în ochii mei da yo sunt așa de o săptămână
Zimi pe nume că numai știu cum mă cheamă
Iarrrrba băiatule a sărit asta din schema
Trag și bag te bag printre cuvinte îți f*t capu
Vine tactu când deja tu ai fugit te-ai dus dracu
Rupe filmu schimbă tripu repede că trece timpu
Vino aproape și ia de aici și fa un filtru

Nichita Stănescu - Președintele Baudelaire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bolnav m-am dus la președintele Baudelaire,
Saturn îmi trecuse prin zodie
și disperat că absintul e interzis în localuri
și că, în genere, nici nu se mai fabrică.
Locuiam într-un spațiu de clor
și adeseori, scăpând frânele existenței,
lăsam să se crape sub osul frunții
frumosul meu creier cercetat de duhuri.
Îți pierzi propria ta obsesie, mi-a spus,
și i-am răspuns că de la o vreme sunt conectat,
și că întrețin legături cu uriașii,
un fel de Mercur purtător de vești proaste.
Președintele mi-a surâs lăsându-mi, pe un umăr,
scheletic brațul lui, amintindu-mi de faptul
că moartea, ea însăși, e o formă;
și este la fel de perisabilă ca toate celelalte forme.
El a deplâns alături de mine
situația jalnică a albatroșilor
și rărirea în lume a codrilor de simboluri,
degradarea cuvântului și versul alb.
Președintele era de părere că, pentru cei vii,
experiența tristeții
este nepotrivită, îngrijorându-se totodată de faptul
conectării mele prea repezi la Cosmos.
Oricum te sfărâmi, mi-a zis,
caută să îndelungești măcar stafia
vreunei stări de spirit coerente
transcrisă în bunul nostru endecasilab.
Stăteam cu fața vârâtă într-o floare violetă
și întrucâtva fanată de sudoarea președintelui
care hotărâse să doarmă o perioadă
cu fruntea pe ea.
Plouă prea des, mi-a spus președintele,
și asta face să sufere piatra
și legiunile monștrilor anexați
care, uneori, ne slujesc silabele poetice.
El a mai precizat că limba poezească
este amenințată de o aparență mult prea curentă,
și a deplâns împreună cu mine
prea marele interes care se acordă
persoanelor fizice ale poeților.
Președintele Baudelaire și-a lăsat scheletul mâinii
pe umărul meu, și s-a interesat
dacă la următoarele alegeri voi mai avea de gând
să-l votez.
I-am spus că, da, și m-am despărțit
de el, conectat, ca să reintru
în acea atmosferă de clor, obosită,
în care îmi duc existența în ultima vreme.

Nimeni Altu - Absint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pun absint în limonadă să-i dea culoare,
Azi sărbătorim nisip, apă și soare.
Parcă nimic nu doare,
Uite, și fericirea ne-a ieșit în cale.
Zâmbește, cu ochii prea roșii,
Ne zice orice și râdem ca proștii.
Și o știi, la fel ca odinioară:
Încontinuu în vacanța mea de vară.
Și-mi pun muzică, începe dimineața;
Doamne, să-ți trăiască mă-ta, ce frumoasă e viața!
Și mama râde când citește ce-am notat,
Se bucură că nu mai sunt așa handicapat.
Am fost o vreme plecat cu sorcova ruptă,
Vâsleam în derivă cu pluta pe conductă,
Ape tulburi, numai condiții nașpa:
O vreme mă gândeam că o să ne pierdem casa.
Și îmi iubesc nevasta,
ea m-a scos din asta,
M-a cules de pe străzi când o luasem razna,
Să-nvăț să trăiesc – Asta mi-e arta!
Îți mulțumesc și te iubesc, Nimeni Alta!.
Mai știi cum dansam în sufragerie,
Printre cutii, fericiți, în sărăcie?
Până și pisicile parcă zâmbeau
Și se alergau prin casă; se jucau.
………
Momente rămase în sufletul meu..
Pe care le port cu mine mereu
Să nu uit nicicând, mai stau pe pământ
Că fără toate astea n-aș știi cine sunt
(x2)
………
Sunt un om de rând, sunt un vechi hoinar
Și fiecare zi, pentru mine e un dar.
Și-am trăit cred că, de multe ori
Cât juma’ din viață cu capul în nori.
Și oamenii dragi, la fel ca mine
Se bucură atunci când mi-e bine
Momente când stăm, și ne amintim de prostii;
Nu poți să le cumperi, poți doar să le scrii.
Din firavul fir al vieții, așa se spune
Eu pot să și plec, dar piesa rămâne.
Cândva, vom fi toți un moment,
Dar până atunci timpul trece mai lent.
Și nu mă grăbesc s-ajung nicăieri
Am zece țigări și douăj’ de beri
Și mă simt de parcă ar fi ieri,
Aveam zece țigări și douăj’ de beri.
În ce an suntem? – că fac asta de mult,
Când e vorba de viață sunt în primul rând
Și cât mai cânt o să mai beau și niște vin
Și-o să mai revin să depănăm amintiri.
Zici că cu asta mă ocup și de fapt
Eu chiar cu asta mă ocup
Surprins de câte mai duc,
Iar fumez ca un turc; bairam, giumbușluc.
………
Momente rămase în sufletul meu..
Pe care le port cu mine mereu
Să nu uit nicicând, mai stau pe pământ
Că fără toate astea n-aș știi cine sunt
(x2)

Ad Litteram feat Romanita - Unde Ești Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa 1 (Romanița)
Pete de cafea rămase în inima mea
Tu cer senin m-ai lăsat pentru ea
Se aude liniștea în casa mea
Să știi că am rămas doar eu cu ea
Ai plecat repede ca vântul
Multe ai promis, dar ți-ai uitat cuvântul
Urlu de dor, sufletul îmi este gol
Blocată în scris la mine pe covor
Știi că am fost Raiul și mi-ai fost păcatul
Știu că ai fost iadul și am ținut să facem pactul
Unul fără altul lumea începe să dispară
Ai pus minus în față, acum cine mă repară.

Refren 2X (Romanița)
Unde ești tu, unde ești tu
Unde ești, unde ești, unde ești tu
Lipsești de ceva timp
Te simt în muguri și absint.

Strofa 2 (Cristian Scânteie Ionescu)
Pornind cu un cald răsărit de soare în Cinque Terre
Dar sfârșind în rămășița zilei, beznă, frig, tăcere
Cadre răsucite ți se dezvoltă în minte
Orbită de simțăminte o să-ți las și în braille cuvinte
Bagi somnifere, alcool după ele
Ghimpi între noi, singuri în doi
Că în pat lângă tine nu sunt
Dar scutură visele, stai pe pământ
De ce să te mint că sticla de absint
De ce să mă vezi, ai lacrimi să pierzi
Trecutul îl sfărâmi prin gânduri
Minute și ore, hârtie și rânduri
Storci dureri, le întinzi pe sfori să nu usuci în tine dharma
Vremea a apăsat trăgaciul, dar rutina a încărcat arma
Unde ești tu?

Refren 2X (Romanița)
Unde ești tu, unde ești tu
Unde ești, unde ești, unde ești tu
Lipsești de ceva timp
Te simt în muguri și absint.

Arthur Rimbaud - Prietenii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prietenii.
Vino, vinurile-n valuri
Bat în plajă, milioane!
De pe culmi de munți și dealuri,
Curge Bitter-ul, bulboane!
Haideți, înțelepți hagii,
Spre-Absintul cu verzi coloane!..
EU – Peisajul nu mă-nbie.
Ce-i, prieteni, o beție?.
Eu prefer să putrezesc
Într-un smârc, m-oi pierde
Printre lemne ce plutesc
Sub clăbucul verde.