Giuseppe Ungaretti – Statuie
Tinerețe-ncremenită,O statuie, statuie a abisului uman..Marele tumult de după multe drumuriRoade dintr-o stâncăCu vârful buzelor.
abisal
Ion Caraion – Abisal Paradis
Sculptorii și poețiidin pricina ta s-au născutPeste brațul deprimat ce-atârnă-n infinit– pârghie a nimănui –Te privesc în ochi ca la opt ani.Neîncepuți poate,sânii…Dar povestea e încheiată.
Ara Alexandru Șișmanian – Loki Abisal
De ce superlativul absolut își părăsește în destin absențaIntru în avisul poliedrelor cu umbra labirintică a întrebăriiSingur sigur nimicClovn fisurat de tandră anxietate – loki abisalÎnveșmântat în hlamida de silabe și sânge – portal al nopții cu venin de catifeaOglinda îmi zâmbește cu arterele alterității – spre abstracții mei strămoși ce poartă tezaurul de fum … Citește mai mult