A. U. G. - 10. A. U. G. - Epilogul Durerii (Cu Cetehash)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

*audio din ’89*.
A. U. G. : Simt aerul prăjit din metropola urbană.
Simt cum totul se distruge și ne transformăm în stană.
Intrăm în hibernare, dormi cât apuci sau pleci.
Munții voștri vă transmit să rămâneți înalți și reci.
Ești inutil într-o societate cu caracter de mortăciune.
Când ai piese cu refren ca model de-nțelepciune.
Să transmiți ideologii pe pandemie egal.
Să te cunoască lumea pe stradă ca statut de ideal.
Înclinați-vă lui Atlas când aveți o lume-n spate.
Sau muriți cu ea de gât în căutare de demnitate.
Nu-mi pare ca evoluăm, ca decență-s’tem tot jos.
De-aia suntem civilizați forțat de oamenii faimoși.
S-a umplut lumea asta firavă, dulcea noastră Românie.
De griji și probleme, și de o singură întrebare:.
Cine poate să ne aducă nouă bucurie?
Când nici cei de sus susțin că nu merităm schimbare.
*Refren* Ăsta-i epilogul la ceva ce trebuia să moară.
*Refren* Că ne chinuim afară, în bară o dai cu milostenie ușoară.
*Refren* Și parcă ne-am mumificat de tot de toți ne ferim.
*Refren* Dar noi suntem aleșii care supraviețuim.
*Refren*.
Cetehash: Stânga sau dreapta nu știu unde ne îndreptăm.
În față sau în spate și parcă tot pe loc stăm.
Și sunt zile bune că poate plutim cu o direcție.
Dar ca societate nu mai avem nicio intenție.
Muriți de foame dacă tot ce zboară se mănâncă.
Educația înseamnă evoluție, nu seriale în turcă.
Evoluția înseamnă educație, începe să te cunoști.
Nu e progres dacă zi de zi schimbi pe meclă măști.
Dacă te miră un gest banal și nu știi de ce.
Caută la sursă și află ce anume te conduce.
S-ar putea să rămâi surprins și fără drept de apel.
Când afli că ești la fel ca cel pe care îl iei de model.
Și privește prezentul încetează să te mai întrebi.
De ce pe zi ce trece apar și mai mulți neghiobi.
Află că aici e România și realitatea e dură.
Ne ducem în cap ca cea mai de preț marfă pură.
*Refren*.
*vorbe emoționante despre România.
Sfârșitul unui chin.
– – -. -. -. /.. /.. -. – /. –. -. – -… -…
.. -. /. -. -. -. –. – / -. –. -.. -. -. – /… -. -. -.. -. -..
adio lume.
A. U. G. 2021

A. U. G. - A. U. G. - Antieu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

*neidentificat*.
*Nichita Stănescu*.
Scratch: Am coborât să sperii moartea.
v-v-v-v-v.
Scratch: Viața-i o minciună.
Scratch: Vă trezesc la realitate.
*sunet de zgârietură*.
Scratch: Comedia e o glumă.
*se repetă scratch-uri*.
Sub contrast de chibzuință controlat ca viu de țel.
Sunt nesimțit pentru voi, pentru alții un model.
Nu m-are-eșantion nimeni, când dat de gol fac teorie.
V-aduc în echilibru energetic cu forma mea de terapie (glumă inteligentă).
Mișcă lumea controlată de vremurile disperării.
Mă uită când indiferent sunt concentrat pe-ale urmării.
Ca io-s static și-omniprezent.
*moartea cu coasa*.
ca tăria-n cap la voi.
Dar vă fac și rău și bine când vă rugați la noi eroi.
Transportați în cazan cu apă rece-n iad la apogeu nu ați ajuns.
Ăsta-s eu, dar n-o să-nțelegeți ce-am spus.
Cine stă să-și piardă timpul să înțeleagă un bou simplu.
E ca și cum ai fi-ireal când perplex cauți infinitul.
Sunt un concept distinctiv fără final și ireal.
Sunt uitat ca Dumnezeu intangibil și imoral.
Sunt vital ca punctul G admirat de voi ca fani.
Sunt modelul ideal de om ce îl căutați de-atâția ani.
*Nichita Stănescu* (iar).
e foarte plictisitoare partea asta, știu.
ce mai faceți?.
cum e viața?.
e super fain albumul vă promit!.
… – -. – / -. -.. – – / –.. -. – -. -. -.
tot aci sunteți?.
ok.
hai că intră iar strofa.
Cu inima sătulă de nervi făcuți fără un scop.
Ca azi sunt viu ca epilogul piesei mele dintr-un op.
Lăsând viața să își facă programul fericirii mele.
Am realizat: nu sunt plin de probleme, eee lasă că vin ele.
Mintea mea bolnavă, incultă evocă noaptea.
Că îmi place s-o trăiesc așa cum descrie cartea.
Și muzica mi-e odihnă, am obosit mă cheamă patul.
Dar eu dorm prin muzica când lumea-mi zice „bre, săracul!”.
Dau mai tare microfonul c-asta-i moda pe la noi.
Capu sparge c***’ încât am arma și dau sfară (nu sfoară inculților) printre voi.
Când atac verbal, nu mă prefac, i-atac-n iatac.
Că-i un fleac oricum opac, indicat, nu-mi place să tac deloc oricum.
Vă mulțumesc că mă urâți că-mi dați și mie curaj.
Când fac stânga, cale-ntoarsă, și mă duc spre derapaj.
Pot să plec dacă-am curaj, să mă faci mort dacă poți.
Nu mă uit la lacăte vrând să se deschidă niște porți.
gata piesa băi.
Scratch-uri pe Nichita Stănescu.
(sună greșit rău).
aveți și voi calendar

A.U.G. – Versuri.pro

A. U. G. - 10. A. U. G. - Epilogul Durerii (Cu Cetehash)

A. U. G. - A. U. G. - Antieu