Ion Pena - Noapte la Turnu Măgurele (1933)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noaptea caldă… noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele și-a lăsat-o
Pe oraș ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.
Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniștea se sparge-n uși de cafenele.
Catedrala-nalță turlele spre stele
În mirosul de grătar și de tarabă.
Stingerea se sună lung la regimente,
Cu ecouri prelungite. În grădină
Teatrul râde-n revelații somnolente,
Pe când paznic al luminilor de lapte
– Sfinx pe soclul său de piatră carpatină –
Stă eroul de la șaptezeci și șapte.

Virgil Carianopol - Singur Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pornim. Nu este nici drum, nici întoarcere,
nimic în afară de noi acolo unde tu sau eu
ne vom agăța de piatra limpede
a unui chiot.
Furtuni trec pe lângă noi
în rochii largi,
ele știu să danseze, știu să iubească.
Râuri asasinate așteaptă,
râuri cu gaura adâncă
a lunei în gât,
ne privesc, ne cheamă.
Apropie-te, salută
sub pământuri alte planete
și sângele istovit
căzut cu fruntea pe braț.
Dar deodată sunt singur. Nu-i nimeni
să-mi scoată vorba din gură ca un căluș.
În jur stăruiesc oameni noi, abur foarte frumos.
Singurătatea în auz ca o pasăre.
Întind mâinile și totul dispare.
Au fost vedenii?
Pornim, pornim cu durerea noastră mărită ca-n fața unei lupe.
Și iarăși nu era nimeni,
nici corăbieri,
nici vânturi,
nici anotimpul ca un tunel plin încă
de fumul vacanțelor din 1933.
(din vol. Un ocean o frunte în exil, 1934)

1933 – Versuri.pro

Ion Pena - Noapte la Turnu Măgurele (1933)

Virgil Carianopol - Singur Singur