1917 – Versuri.pro

Marina Tvetaeva - Dintr-Un Sobru Sobor Ai Ieșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintr-un sobru sobor ai ieșit
La al piețelor strigăt, chițcăit..
– Libertatea! – Minunata Doamnă
A marchizilor și cnejilor ruși: – Bun venit!.
Se întâmplă o strașnică înțelegere –
Liturghia mai rămâne de cântat!
– Libertatea! – Fătucă stricată
La pieptul bezmetic al unui soldat!.

Marina Tvetaeva - Abia De Priviram În Ochi - Fără Ezitare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Abia de privirăm în ochi – fără ezitare,
Abia glasul nostru până la urlet e înălțat,
Că îndată gâtlejul ni l-a și înșfăcat
Mănușa de fier, a legii necruțătoare.
Grămădește lacrimile-n ochi, apele-n ruptură –
În maluri, blestemele – în gâtlej – nod.
Și libertatea de fier aruncă de pe noul pod
Liber-cugetătorul, fragilă făptură.
Și pe piept ne adăpostește vuiete, gemete
Se lasă o aripă de fier, acvilină.
Numai în cercul unei legi enorme
Mă simt în largul meu, în lumină.

Lucian Blaga - 1917

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee
rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă.
Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece
tovarăși
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de
cârmă.
Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din
apus
cu-nalte sclipiri jucăușe, curate.
Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat și răpus.
Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă – lemn,
când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
cădea-va întâiul? – Când fiecare pe cealaltă
frunte
ar vrea să citească un semn.
Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile
cădea-vor întâi nu oameni, ci florile!
Dedițeii aceștia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!.

Anna Ahmatova - Douășunu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Douășunu. E luni și e seară.
Capitala aproape-adormi.
Născoci nu știu ce pierde-vară
Că pe lume și dragoste-ar fi.
Și din lene ori lipsă de treabă,
Toți se poartă de parc-au crezut;
„Când te văd?” mână-n mână se-ntreabă
Și-s cu gândul la primul sărut.
Unii, însă, mai ageri la minte,
Au ghicit adevărul… Iar eu
Printre ei azi mă număr cuminte,
Dar de-atunci sunt bolnavă mereu.
1917

Alexei Mateevici - Atâtea Chipuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Atâtea chipuri mi se scoală
Din vraja nopților de vară,
Când frunza tremură de-aseară
De-un vânt ușor, plin de sfială.
Iar nourii îmi prind în mreajă
Stropiri de aur de pe sus,
La ușă plopu-mi stă de strajă
Ca un ostaș la slujbă pus.
Atâtea chipuri — rânduri, rânduri
În minte îmi răsar, învie,
Pornesc într-o călătorie,
Tovarăși cu-ale mele gânduri,
De nu mai pot de-nviforare
Și cad, sfârșit de obosire.