Mihai Eminescu – Unde-n Sălcii Argintoase
Unde-n sălcii argintoase / Viespii fac faguri de miere, / Unde soarele-n tăcere / Arde-n … →
Unde-n sălcii argintoase / Viespii fac faguri de miere, / Unde soarele-n tăcere / Arde-n … →
Părea c-așteaptă s-o cuprind în brațe / Și fața mea cu mânile-i s-o ieie, / … →
Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată, / Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian, / Cum stâncelor aruncă … →
Marea-i tristă-n vântul serii. / Pe ruini ce se deșiră / Lida vede-o icoană-a mării … →
În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, … →
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; / Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, / Ochii mei-nălțam … →
[VI]. / CHIPUL. / Vin! eu vin. / Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, … →
Din valurile vremii, iubita mea, răsai / Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai … →
Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea cărora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de … →
S-a dus amorul, un amic / Supus amândurora, / Deci cânturilor mele zic / Adio … →