Nichita Stănescu – Elegia a Zecea
Sunt. / Sunt bolnav. Mă doare o rană / călcată-n copite de cai fugind. / … →
Sunt. / Sunt bolnav. Mă doare o rană / călcată-n copite de cai fugind. / … →
Dimineață marină. / O dungă roșie-n zări se iscase / și plopii, trezindu-se brusc, dinadins … →
Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt, / abia acum am dreptul … →
Balada motanului. / Motan m-aş fi dorit să fiu / cu coada-n sus, cu blana-n … →
Deși nu ești frumoasă cum este piciorul meu / pe care-l țin întins sub zborul … →
Ploaie în luna lui Marte. / Ploua infernal, / şi noi ne iubeam prin mansarde. … →
Tu n-ai să mă lași, nu, / nu, nu mă lăsa / frate plopule, frate! … →
Și poate de aceea… / Și poate de aceea, că nu suntem metalici / și … →
Poetul și soldatul. / Poetul ca și soldatul / nu are viață personală. / Viața … →
Mie mi se poate da numai / ceea ce pot uita. / Sunt chinuit de … →