Yuri Kageyama

Ei rătăcesc ca o șoaptă,încă,peste acest oraș,contopindu-se-n briza mării,în lumina moaleși-n crăpăturile cicatricilor;nu doar o fantomă sau două,ci zeci de miise uitară pe cer și văzură un fulgerprefăcând oamenii în globuri moarte, de cărbune;nu există fotografii din acea zi,ei rătăcesc, târându-se, goi, gemând,carnea atârnându-le ca niște zdrențe;Ei pun această întrebare,nefăcând nimic rău,de ce, Doamne, de … Citește mai mult