Nu-mi vorbi de strategii că nu-nțeleg sudoku,
Vorbeste-mi de tine, nu-ți mai încerca norocu.
Dacă e vorba de mine – cam asta-mi e jocu,
Am crezut că suntem oameni, da mai nou popa sfințește locu.
Da nu-mi vine să dau cu pumnu peste tot,
Nu m-agit că iese foc, las eu mintea peste bord,
Ca să prindă flow și să gândească mult mai limpede,
Că-n sold mana ca pe Scribd nu am de gând s-o port.
Cum aș putea să stau să-mi copiez noțiunile,
Să vă explic moțiunile când pot să văd pășunile?
Pe mine nimic altceva nu mă trezește,
Doar nu credeai că vreau să fiu tratat boierește?
N-am de ce să mă-nvârt ca bulboanele,
Dacă nu-mi mai place pe uscat, trag odgoanele.
Am grijă să mă port cuviincios pe-acest pământ,
Știu că e de muncă, dacă-i liniște-l aud lucrând.
Metonim.

Îi aud ecoul când vorbesc,
Mă simt pe mine-n sine atuncea când îl pășesc.
Vorbesc de mine atunci când îl povestesc,
Când adorm cu ea în minte, eu de fapt, știi, mă trezesc.
Unii ar crede că-i egocentrism,
Ecosistemul, unitate prin biocentrism.
Nimic nu se pierde, poate firea unora,
Și iubirea pentru aproape, ce-nainte încorona.
Unde-i natura mea, ce-nainte îmi zâmbea?
Ies din mintea mea spre exterior pentru a o căuta
Și pe drumul ăsta mulți bagă bețele-n roate,
D-asta o iau la pas prin viață, printre nestemate.
Unde te ghidează șoapte, doar trebe să asculți,
Unde poți crea o lume bună, doar tre’ să ajuți,
Întinde-o mână către tine, nu mai tre’ să lupți
Și de-acum vei putea ușor să escaladezi și munți.

Recunosc, dacă vreau să-mi iau somn
Mă culc pe frunzele căzute dintr-un pom
Și sub covor simt un con, adorm
Și nu e piele de găină, e de om.
Ceru-i înnorat și ceru e pământu
Și dincolo de tot ne poate duce vântu
Dar vântu suntem noi și nu avem putere
Cu bărci toată lumea dă degeaba fără vele

Hook:.
Du-te, cu tot BMW-u
În universu meu n-ai ce căuta cu așa tupeu
Și mă-ntreb cum de, m-ai lăsat fără grai
M-ai plasat pe jaragai, și normal, îs băiat, deci nu-i bai.

2.
Cum să nu fie bai, mă simt ca ultimu și nu e prima
Data când în casa mea-i furtună și nu-i climă
Pata mă împinge către claustrofobie
Și e stima de sine ce simte că nu-i temelie.
În toată treaba asta, un jucător ce mai și cântă
Astafei? pardon, asta vrei și te încântă?
Prefer să rămân la ce știu să fac, clasă
Nu pricepi? nu joc femei, da mă pricep să cad în plasă.
Nu-mi bat șula, că nu-mi sta „în fire”, de obicei e rasă
Slabiciunea mea ai fost tu și mereu a fost groasă
Da ți-am zis, nu-mi bat capul că nu-i „feat.”
Eu legumă – zarzavat, să mă duc în Zanza beat.
Pentru c-am fost refuzat în favoarea altuia
Și jur că mă gândeam la ea la cum se arcuia
Dacă eram împreună, numai bună de iubit
M-aș fi blocat o groază în fața ei făcând nimic