Vali Martor – Versuri.pro

Nici O Mie Ca Tine (feat. Ali)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ok, las’ sentimentele pe-afară
Nu vreau să știu cum te numești, tânăra domnișoară
Nu vreau să știu dacă ești pe vreo scară socială
Sau dacă suferi după fosta și continuă să doară
Ai un sentiment ciudat de parcă ți-e teamă sau frică
O să scapi de remușcări, îți prezint această sticlă
Nu sunt aici să-ți ofer ce ți-a lipsit în trecut
Sunt aici că te-am plăcut, n-am venit să te ascult
Doar proștii iubesc și nu văd când sunt mințiți
Au satisfacții ciudate când se simt folosiți
Știu că-ți dorești mai mult de atât, dar n-am cum
Am și eu trecutul meu, nu sunt la început de drum
Nu-mi spune de relații când totul se face scrum
Că stai cu câte unul, până găsești altul mai bun
Fericirea ta e în buzunarul altcuiva
Nu mă îndrăgostesc de tine oricât ai încerca
Așa că, fii rea ca și cum nu ți-ar păsa
Sunt doar un episod trecător prin viața ta
C-am avut și eu mai multe tipuri de zdrențe
Fiecare-n felul ei, dar parcă cu aceleași fețe
N-o mai ard să pun suflet, chiar de mor singur
Pune la bătaie tot, nu cedez, te asigur
Pot să stau cu tine zece ani și să mimez iubirea
E o pierdere de timp și bani, știi cum e cu amăgirea
Sunt prea obosit să mai pot fi mințit
Nu sunt bărbatul perfect în locul cel mai potrivit
E octombrie târziu, luna-n care m-am născut
Ciudate sentimente vor să uit de trecut
Dar fii tu optimistă și niciodată tristă
Nu contează individul când ești tu oportunistă
Prinde și lovește, sunt curios cât o să-ți meargă
Păstrează distanța, nu suntem pe aceeași bandă
Las’ ploaia să cadă când toate-s de fațadă
Mă consumam atât de mult și nu lăsam să se vadă
Privesc în ochii tăi, sunt la fel de reci și goi
O să-ți evit privirea să nu dau timpul înapoi
Unde, eram doar eu cu ea și mă făcea să cred
Că fericirea o să vină când pun mâinile pe piept
Mi-a tăiat din elan, dezamăgirea mi-e dușman
Toate au fost un vad, au pus pe altul în prim plan
Atâta timp pierdut pentru o simplă lecție
De asta spun de la început că nu am nici cea mai mică intenție
Să-ți transmit fericirea pentru o singură clipă
Timpul e atât de scurt, hai să nu facem risipă
Pentru mine-i doar o ceață ce mai taie din greață
Am uitat de speranță, doar am trăit cu o zdreanță
Ce-i frumos nu durează, și-ți voi spune tot în față
N-o să fiu lângă tine când te trezești de dimineață..

Toți Mă Strigă…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Deschid ochii, mă ridic, aceleași teorii aplic,
născut să nu profit de plic, apare și dispare magic,
la buzunare nema bani, și-n cap numai idei să-i fac,
scot ce am la ciorap, pe toți în muzică-i bag.
Artistul neînțeles, neplătit pe ce prestez,
experiență acumulez, belesc ochii să visez
și progresul meu se vede, știu să bat pasul pe loc,
m-am pișat pe ei de bani să scot „doine de la bloc”.
Și băieții au pretenții să iasă c***l tare,
dar habar n-au de sacrificiul meu de a ajunge-n difuzoare,
scriu afară pe răcoare și ciordesc instrumentale,
am parte de-o surpriză tare când pe YouTube iau eroare,
suntem toți MC depășiți de datorii, n-am luat banii de pe…
n-am vândut niciun CD, concurența nu există
când toți fac un c***t, diferența dintre noi e modul cum ești promovat
sau e doar în capul meu că am puncte de vedere,
deci o arzi în b*****i când tu n-ai bani de-o bere.
Încep să cred că sunt atipic și din alte ecuații,
și că frații adevărați când dau de-o chizdă
își sună frații, o dau după ureche,
sperietoare pentru fete, că vrăjeala mea, băiete,
conține multe accente, știu să nu mă fac plăcut,
când dansez mă mișc tăcut, mă prefac că-s surdo-mut
când îmi cere e băut.

Refren: Toți mă strigă Valentin, și o satisfac cu puțin,
leg versuri despre chin pe 3 pahare de vin,
ce auzi acum înseamnă hobby, ridică sprânceana snobii,
mă simt liber precum Robi, să mă judece neghiobii. x2

Sunt martorul cheie, cel ce n-are o idee,
plin de repere în cartiere după ce-am deschis o bere,
azmoro-can, ies din tipar să fiu mai original,
pe beat-ul ăsta murdar mă apropii de final,
pot să fac doar 3 flotări, între trovarși fac furori
cu mâna pe telefon, țin banii după culori,
pot să iei aminte până-ți sare un dinte, minte
pe cine vrei, eu puteam să-ți fiu părinte.
Ori la bal, ori la spital, degenerați de primul val,
ce e nou nu sună bine, ce e vechi sună banal
și mă simt din alte filme, eu sunt omul fără stil,
ascult aceleași piese tari încă de când eram copil,
și mă vedeam departe, ca un șmecher fără carte,
bogat peste noapte, toate să meargă pe roate
și-n plic am tot nimic, sunt nenea șofer de dric,
dau la microfon de mic și doar spirite agit.

„Matei nu fi nebun, mai pune-ți puțin tutun!”

Soluții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am încetat să spun „mi-e frică”, „nu vreau” și „nu știu”
Și de aici începe lupta care m-a îndemnat să scriu
E curios cum se întorc toate la 180 de grade
Ieri dormeam pe mine și acum sunt pe baricade
Aștept frustrările să vină, iar ce sentiment
Familii ard, trecutul se dizolvă și acum totul e real
Hotarele mă îndrumă când pe jos nu-i nicio urmă
M-am născut ca o legumă și mă împrăștii ca o ciumă
Urc pe o pantă abruptă și tu-mi definești o luptă
De care am râs cu lacrimi în prima zi de muncă
Dezordonat sufletește, parcă nimic nu mă încălzește
Cu vorba mă amăgește și cu fapta mă gonește.
Am învățat fără să vreau că nimic nu-i la întâmplare
Și că-i datoria mea să găsesc o rezolvare
Țin ochii deschiși, am nevoie de soluții
Și o voință așa mare ca să poată muta munții
Că toți vor să te vadă jos, să calce pe tine
Dar acum sunt în picioare să iau ce mi se cuvine
M**s pe teoria ta, știu ce să fac cu viața mea
Arunci cu vorbe aiurea de parcă ți-ar păsa
Timpul s-a scurs, s-a dus fără prea multe de spus
Am tras atâtea linii și parcă tot nu-i de ajuns
Sătul să-mi fac speranțe, am zis că trebuie să lupt
În războiul cu mine ce-am crezut că l-am pierdut
Și d-asta mă comport de parcă sunt pe jumătate mort
Toți mi-au spus că am reușit, dar totuși eu nu sunt de acord
Dacă știam prin absurd ce avea să mi se întâmple
Aș fi prețuit timpul, că nu-mi trebuiau prea multe.
Ai impresia că trăiești bazat pe treaba ta
Atășat de lucruri ce vor dispărea cândva
E ușor să vorbești și foarte greu să trăiești
Frustrările vin când nu te mulțumești cu ceea ce ești
Cine mi-a spus „te iubesc” a avut un interes
Și am iubit ca un copil ca să pot să-i dau alt sens
Am nevoie de timp ca să pot să-ți dovedesc
Că suferința și durerea câteodată ne unesc.
Am învățat fără să vreau că nimic nu-i la întâmplare
Și că-i datoria mea să găsesc o rezolvare
Țin ochii deschiși, am nevoie de soluții
Și o voință așa mare ca să poată muta munții
Că toți te vor să te vadă jos, să calce pe tine
Dar acum sunt în picioare să iau ce mi se cuvine
M**s pe teoria ta, știu ce să fac cu viața mea
Arunci cu vorbe aiurea de parcă ți-ar păsa
Timpul s-a scurs, s-a dus fără prea multe de spus
Am tras atâtea linii și parcă tot nu-i de ajuns
Sătul să-mi fac speranțe, am zis că trebuie să lupt
În războiul cu mine ce-am crezut că l-am pierdut
Și d-asta mă comport de parcă sunt pe jumătate mort
Toți mi-au spus că am reușit, dar totuși eu nu sunt de acord
Dacă știam prin absurd ce avea să mi se întâmple
Aș fi prețuit timpul, că nu-mi trebuiau prea multe

Punct Și De La Capăt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și știi că-n multe sensuri, fără tine n-aveam sens,
Toți anii fără tine cum pot să-i recuperez?
Scrie al tău sincer, până să te-ntâlnesc stingher,
Un rătăcit în haos, fără puncte de reper,
Amândoi copii, nefericiți mai mult,
Cu sufletu-mpăcat, chiar dacă banii nu ne-ajung,
Împreună mereu, oricât ar fi de greu.
Dacă asta e să fie, o accept cu bucurie,
Nu sunt genul care dacă văd la altul fac și eu,
Imprevizibil, măi fată, te surprind în felul meu,
Cum sunt alfa și omega, între vesel și trist,
Am fixuri și sechele, sunt un factor de risc,
Și dacă vine sfârșitul lumii când ne certăm ca nebunii,
Cu greu fac față furtunii, mă las pradă irațiunii,
Tu arunci și țipi la mine fără un motiv concret,
Arunc și eu vreo trei cuvinte și-ți zmulg inima din piept,
Îți faci bagajul, vrei să pleci, cu lacrimi te-nneci,
Îți explic, nu înțelegi, fără reguli sau legi
Sunt ca o umbră de amintiri ce nu mai poți să o înșiri,
C-am încercat orice metodă și nu te mai miri,
Au trecut deja trei zile, pot să-ți spun nu mi-e ușor,
Mă ascund printre versuri, de-asupra mea e un nor,
Mi-ai dat aer să respir când mă simțeam inutil,
Îți mulțumesc și pentru-atât când mă privești în sictir,
Toate acum se leagă bine și-mi aduc aminte-ncet,
Câte reproșuri de căcat, nu știu de unde să încep,
Că muzica știa să-mi aducă alinare,
Tu erai pe lângă mine și împrăștiai teroare,
Acum strânge-mă-n brațe și ține-mă bine,
N-o să mai găsești în lumea asta fraier ca mine..
Și totul îmi pare într-o continuă mișcare,
Fără sens și logică, doar cu semne de-ntrebare,
Poți să lași orgoliu-n urmă, fă o recapitulare,
Nu iubești decât o dată, restu-i doar o consolare.
Și totul îmi pare într-o continuă mișcare,
Fără sens și logică, doar cu semne de-ntrebare,
Poți să lași orgoliu-n urmă, fă o recapitulare,
Nu iubești decât o dată, restu-i doar o consolare.
Și mi-e greu să realizez ce oare-ai văzut la mine,
Am doar speranțe, gânduri și spun că totul va fi bine,
Restu nu contează, suntem doar noi, noi doi,
Am trăit un vis urât, ce mai contează niște ploi,
Ai imaginația bogată dac-ai crezut vreodată
Că din muzica ce-o fac ajunge să plătesc vreo rată,
Și nu vreau să plângi, mă mulțumesc cu puțin,
Tot ce-ți promit e că o să fim.
Am fost nevoit să plec să pot să realizez,
Că aici în țara mea, pentru cineva contez,
Nu ți-am spus multe-n față, poate că n-a fost momentul,
Las fapta să vorbească să descrie sentimentul,
Auzi versuri toată ziua, că doar asta am în cap,
Muzica mi-a dat un sens, nu o stare de fapt,
Tot ce-am scris, rămâne scris și are viață veșnică,
Și mă prinde din urmă cu o viteză tragică,
Și vreau să văd cum zâmbești când știi pentru ce trăiești,
Ia o geantă pe umăr, azi ne plimbăm prin București,
Copiii noștrii o să crească și-o să ne mulțumească,
Că am reuşit să-i creştem învăţându-i să iubească,
Am o slăbiciune ce vrea mereu să-mi lase urme,
Că m-am purtat ca un cioban, nu m-am regăsit în turme,
Nu te las să pleci, doar încearcă să-nțelegi
Că legătura dintre noi niciodată n-o dezlegi,
Bine-ai venit acasă, dezbracă-te și hai să povestim la un pahar de vin tot ce te-apasă,
Drumul a fost lung și-ntr-un final ne-am regăsit,
Mi-a fost dor de tine, dar ce păcat că am murit.