Valeriu Sterian – Versuri.pro

Anotimpuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A venit iarna-ntr-o zi – Era de așteptat –
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-așteaptă să auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvara.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-așteaptă să auzi și de bine.
A venit iarna și ești tot nedumerit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit..
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
„Nu știi unde sunt zăpezile de altădată? „
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă să auzi și de bine.

Sunt Vinovat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vinovatul sunt doar eu, dar tu n-ai nicio vină
N-am știut să-ți împletesc în priviri lumina
N-am știut să-ți dăruiesc dragostea visată
Și acum mărturisesc, eu port vina toată.
Sunt vinovat, tu n-ai nicio vină
N-am știut să te păstrez curată și senină
Sunt vinovat, tu n-ai nicio vină
N-am știut să te păstrez curată și senină.
N-am știut să te citesc în adâncul firii
Și m-am trezit fără motiv în culmea fericirii
Dar n-am știut să prețuiesc un om adevărat
Și până nu e prea târziu spun că sunt vinovat.
Sunt vinovat, tu n-ai nicio vină
N-am știut să te păstrez curată și senină
Sunt vinovat, tu n-ai nicio vină
N-am știut să te păstrez curată și senină

Antirăzboinica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Puține lucruri au rămas civile
În acest veac ploios și militar
Nu zile ci permisii de zile
Copiii drepți din mamele lor sar.
Pendulele ca niște cisme sună
Scâșnind pe-un sterp și refuzat nisip
Sunt treizeci de războaie într-o lună
Și toate poartă moartea în aripi.
Nici moartea nu mai are nici un farmec
În acest veac cu foarte mulți soldați
Sub teii înfloriți stăm ca sub arme
De stele când suntem mitraliați.
De altfel și de observat e lesne
Și de simțit pe propriul grumaz
Că de la conștiință până la glezne
Omul e o manta cu simțuri azi.
Civile au rămas lucruri puține
Nici inima nu are ritm civil
Și înregimentarea prinde bine
Civilului prea bleg și prea umil.
Zâmbiți, soldați, e ceasul Învierii
Copiii drepți din mamele lor sar
Ne temem dar să își salute ofițerii
În acest veac ploios și militar

Nopți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A fost ora 23
– buletin de știri – București
Începută la Timișoara, printr-o demonstrație pașnică, reprimată brutal de autorități prin forțele de securitate, Revoluția românilor s-a întins rapid în întreaga țară. Armata a trecut de partea populației. Pe străzile din Timișoara, Sibiu, Brașov, București și alte orașe, numărul tinerilor morți și răniți în lupta pentru libertate continuă să crească
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar
Sunt nopți pline de groază
Când teamă mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
De ce nu încetați acest cumplit război
De ce vă gândiți numai la voi
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
București: Revoluția românilor a învins. După 25 de ani de teroare, dictatura Ceaușescu a fost răsturnată. România a redevenit liberă.
să vezi ce-a mai rămas din oameni

Amintire cu Haiducii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urmă de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?
Lai,lai,lai…..
La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

Dovezi de Neclintit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Întâmplător nu e nimic din toate câte sunt
Nici umbra noastră peste veacuri legată de pământ
Întâmplătoare nu-i nici limba în care ne rostim
Povestea devenirii noastre, așa cum o știm.

Ref: x2
Și dacă cineva ne-ar cere
Dovezi de neclintit
Le-om arăta cât vor să vadă
De unde am venit.

Întâmplătoare nu-i mândria lăsată din bătrâni
Și nici tăria de-a fi liberi și oameni buni
Întâmplător nu-i nici proverbul la care mă supun
Aici chiar dacă apa trece pietrele rămân.

Ref: x4
Și dacă cineva ne-ar cere
Dovezi de neclintit
Le-om arăta cât vor să vadă
De unde am venit

Imnul Golanilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A fost odată ca-n povești
A fost în România,
O gașcă mare de „golani”,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând
Cu „oamenii de bine”,
Numiți și neocomuniști
Și fără de rușine.

Refren:
Mai bine haimana,
Decât trădător,
Mai bine huligan,
Decât dictator,
Mai bine „golan”,
Decât activist,
Mai bine mort,
Decât comunist.

Vrem libertate
Nu comunism
Și nici schimbări de formă
Și de aceea, securiști,
Să nu ne puneți normă.
Noi nu vrem neocomunism,
Nici neolibertate,
„Democrații” originale
Și nici minciuni sfruntate.

Refren:
Ne-ați întrebat ce vrem aici
Dar știe toată țara,
Că noi susținem punctul 8
De la Timișoara.
Să cadă patru-șapte-trei
Ce ține TVR,
Legând în lanțurile ei,
Chiar și cuvintele!.

Refren:
Alegeri fără comuniști,
Fără nomenclatură,
Și nu vă temeți de „golani”
Fără coloratură.
Din cei care au murit aici
Ne-am reîntors năluci
Să nu mai fie cum a fost
Măcelul de atunci.

Refren:
Mai bine haimana,
Decât trădător,
Mai bine huligan,
Decât dictator,
Mai bine „golan”,
Decât activist,
Mai bine mort,
Decât comunist.

Ardeal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și se făcea că prin Ardeal
Umbla de-o vreme Iancu iar
Trecând îngândurat pe cal
Și cu pistoalele-n serpar.
Era tot tânăr și fecior
Și-avea pe chip surâsul blând
Și ochii mistuiți de dor
Arzând pe fața lui de sfânt.

Refren: Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

El se oprea din când în când
S-asculte-n noapte nemișcat
Zbaterea codrilor în vânt
Trecând spre el ca un oftat.
Frunza-i în cale de cădea
În legănare și alin
De aur toată se făcea
Și iarba toată de argint.

Refren: Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

Mesteceni, lumânări de foc
Ardeau cu foșnet tremurat
Să-i fie drumul cu noroc
Și aerul înmiresmat.
Iar moții lui de dor plângând
Din munți bătrâni, din verde plai
Veneau să-l vadă viu trecând
Pe-al lor de-a pururi tânăr drag.

Refren: Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

Ruga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cerne, Doamne, liniștea uitării
Peste nesfârșita suferință
Seamănă întinderi de credință
Și sporește roua îndurării.

Răsădește, Doamne, dragostea și crinul
În ogorul năpădit de ură
Și așterne peste munți de zgură
Liniștea, iertarea și seninul.

Cerne, Doamne, liniștea uitării
Peste nesfârșita suferință
Seamănă întinderi de credință
Și sporește roua îndurării

Axioma Copiilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Copiii noștri merg la școală
Își inventează jocuri noi
Dar dimineața când se scoală
Privesc neliniștiți spre noi.
Nici nu-i nevoie să se-audă
Ce au de spus copiii-n cor
Plutește-n aer vestea crudă
Și teama întrebărilor.
O clipă doar dacă ne doare
Că-i frig prin somnul de copil
Găsim și loc destul sub soare
Și pâine-n grâul din câmpii.
Cu spaimă ne izbește-n tâmplă
Lumina ochilor cuminți
Și nu-nțelegem cum se-ntâmplă
De-i oarbă ura din părinți.
Cât de frumos ar fi să doarmă
Dacă părinții s-ar vorbi
Să nu mai nască nici o armă
Și cerul păcii ne-ar orbi.
O clipă doar dacă ne doare
Că-i frig prin somnul de copil
Găsim și loc destul sub soare
Și pâine-n grâul din câmpii