Refren:
Lacrimă de nea,
Plâns-a plâns pe tâmpla ta,
Mori de vânt în vis
Și dor de departe.
Vine o zi cu ploi,
Dă-mi romanța înapoi
Și din roua ta
Fă inimi curate.

Împreună când uri fără rost
Fioros ne apasă pe suflet.
Dintr-un glas fără grai de păduri și de nai,
Numai vuiet lansăm într-un cuget.

Refren:
Lacrimă de nea,
Plâns-a plâns pe tâmpla ta,
Mori de vânt în vis
Și dor de departe.
Vine o zi cu ploi,
Dă-mi romanța înapoi
Și din roua ta
Fă inimi curate.

Că trăim prea puțin e păcat,
Dar am tot căutat mângâiere.
Zbuciumați în destin, de dușmani asaltați,
Pregătim pentru toți frontiere.

Refren:
Lacrimă de nea,
Plâns-a plâns pe tâmpla ta,
Mori de vânt în vis
Și dor de departe.
Vine o zi cu ploi,
Dă-mi romanța înapoi
Și din roua ta
Fă inimi curate.

Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Amestec de neamuri în nord pământește,
Cazane de whisky și mese cu pește.
Și Lordul Quijote, vorbind Rosinantei,
Înfruntă o moară pe Marea Irlandei.
Frățește din valuri un glas ne imploră;
Pe Marea Irlandei e ultima oră.
Corăbii de vikingi răpite de valuri,
Dar dacice chipuri se-arată pe maluri.

Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Magnetic e nordul ce-n el ne absoarbe,
Spre țara cu stema pătrunsă de harpe.
Orpheu e stăpânul acestei unelte.
Renumele scitic al insulei celte.

Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.
Și-n ochi eu am lacrimi din Marea Irlandei.