Refren 2X
Amintirea ta, o port ca pe-o icoană
O fotografie prinsă-n ramă
Cad lacrimi cristaline, ca rouă pe petale
Adun clipe de poveste din ambele jurnale.

Îți aduci aminte, căci eu îmi amintesc
Sub plapuma ce ne-nvelea șoptindu-ți te iubesc
Goi ne jucam, râdeam, glumeam, mă sărutai
Păreai fericită, zâmbeai
Ma alintai, te jucai în părul meu, mă ciufulai
Te sărutam pe gât, iar tu te ghemuiai
Obișnuiai des să-mi atingi obrajii cu palma
Te mușcam de buză când nu-ți dădeai seama
Eram împreună în același liceu, mai știi?
Acum ne vedem mai rar, mai des în fotografii
Și-aș fi fericit să zâmbești când asculți asta
Amintirile rămân până se duce pasta.

Refren 2X
Amintirea ta, o port ca pe-o icoană
O fotografie prinsă-n ramă
Cad lacrimi cristaline, ca rouă pe petale
Adun clipe de poveste din ambele jurnale.

Acum iubesc în taină, și poate că-i mai bine așa
Să te știu fericită alături de altcineva
Îți vreau binele, sunt în spatele tău, să știi
Iar când vei avea nevoie, acolo voi fi
Te voi privi, te port ca un talisman
Sufletul tău e un bibelou de porțelan
Te voi purta în gând oriunde mă voi afla
Ca un înger păzitor, cum ai fost și tu cândva
Lacrima se șterge, nu și amintirea
Iubirea pe care o port, e darul fără preț
Nimic nu poate cumpăra acest sentiment măreț
Și nimeni nu poate lua…

Refren 2X
Amintirea ta, o port ca pe-o icoană
O fotografie prinsă-n ramă
Cad lacrimi cristaline, ca rouă pe petale
Adun clipe de poveste din ambele jurnale

Lory:
E o altă viață alt început
Las toate grijile în spate țin capul sus
Vreau să-nțelegi prezentul e esențial
Trecutul știi, e ceva banal
Știi chiar vreau să fiu sigură
Singură spre o nouă aventură
Mereu înconjurată de căldură
Unde să fie pace, să nu fie ură!

Upceak:
Nu-ți pasă da’ știu.
Vad, simt, cred
Nu vad nimic schimbat la tine..
În cine să mă-ncred?
Pari fi aceeași plină de nepăsare
Care cândva tânjea după jaguare
Aha doar pare,
Nu știu exact ce vrei
Vrei dragoste sau libertate
Pe care să pui temei hei
Ok oricum nu te înțeleg pari neînțeleasă
Lasă că toate vin și trec și amintirea pare ștearsă
Fără lacrimi cristaline femei prea feminine
Dive divine fiare sau feline pline de umor
Rămân un călător..

Lory:
E o altă viață alt început
Las toate grijile în spate țin capul sus
Vreau să-nțelegi prezentul e esențial
Trecutul știi, e ceva banal
Știi chiar vreau să fiu sigură
Singură spre o nouă aventură
Mereu înconjurată de căldură
Unde să fie pace, să nu fie ură!

Strofa I
Gânduri negre (negre) în nopți albe (albe) pe foi cenușii (cenușii)
Simple poeme, simple povețe sau ample poezii
E ușor să scrii când nimic nu ai de spus
Dar e greu a înțelege un mesaj ascuns
Scufundat până în gât, în lirica tenebroasă
Caut cunoașterea prin liniștea trebuincioasă
Dar cui îi pasă? Sunt singur, în universul versului
Pe aripile vântului în adâncimea gândului
Cunoaștere și grai, genii, critici, artă mută
Multă sudoare, trudă, muncă dar cine ascultă
Doar o redută pentru un secol agitat
Captat de un film mut și prea segmentat
Cultura în pustiu, pustiul spre infinit
Se va ajunge ca totul să fie simplu mit
Nu mint, pe cuvânt… cine e abil?
Când mulțimea caută un stil, tu ești inutil, spiritul ți-e umil
Liber a dezbate, liber a gândi
Liber a învăța, liber a fi cum vrei să fii
Liber la nepăsare, liber la greșeli
Liber a te îndrepta când alții vor doar să te-nșeli.

Refren
Tind… Tind să clădesc o lirică, greu de atins
Să fac din univers vers, din poezie un abis.
Mai potolește-te domnule
Mai bine resemnează-te
Poezia dumitale e un eșec total
Domnule ce cauți printre noi
Nu vezi că e de prisos.

Strofa II
Accent pus pe simț, pe sentiment și gând
Stând la bârfă cu viața am învățat zâmbind
Trecând obstacole minore am libertatea de-a alege
Oscilez în societate, creator ce n-are lege
Însetat de artă, Nirvana mă hrănește
Nopțile sunt albe, pasta se-nroșește
Pixul se goleşte inspirat de păreri
Dacă cunoașterea-i ofertă trupește să i te oferi
Spiritual fii unic, prin simțul geniului pustiu
Când ploaia spală starea, mă refugiez să scriu
Sunt viu pe veci, nemuritor prin versuri reci
Ce rămân ca o amprentă în momente-n care treci
Zeci de critici ce n-au scris în cartea sorții
Ce n-au inteligența de a-și hrăni nepoții
Citește legea, spiritul etern condamnat la viață
Pune în balanță versul iar din mesaj învață.

Refren
Tind… Tind să clădesc o lirică, greu de atins
Să fac din univers vers, din poezie un abis.
Mai potolește-te domnule.

Strofa III
Călit de curent, vorbesc de cultură
Și-au clădit dezbateri pe harababură
Avântați în aventură
Au stil de bordură
Așezați pe zgură
Îcinși de căldură,
Liberi în natură
Critică arta pură
Fără ritm, fără măsură, fără coloratură
Fără armură
Poartă-n inimă fisură
De la o lovitură
Adică incultură
Rece ca o marmură cu o minte imatură
N-am clădit lirica asta să pun stop cenzură
Dar e atâta cultură cenzurată de ritmuri danso-clubice
Ce vor să multiplice păreri turmice
Amice sunt rece și-n vers și-n caracter
Când lumea e la fel de rece, răpesc focul din cer.
Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!

Refren
Upceak:
Tind să cred într-o nouă eră, dar
Nu văd spiritul sceptrului supranatural
Ce mai e natural, poate doar cruzimea
E iad și infinit, e iad și infinit.

Strofa II
Neuron:
Dacă nu ai înțeles, stai că îți explic acum
Sângele apă nu se face, dar din foc se face scrum
Mai trag un fum să văd, ce alții nu vor să vadă
Că ne-au legat la ochi și ne conduc ca pe-o cireadă
Teoria conspirației nu-i un mit ci funcționează
Ne implementează-n suflet frică
Și uite așa manipulează
Indiferent că vezi un film, te uiți la știri sau ieși pe stradă
De mergi cu ochii închiși, cu siguranță devii o pradă
Mesaje subliminale, te vânează la tot colțu’
Pune degetu’ pe trăgaci și eliberează glonțu’
Dar țintește acolo unde se află idealu’ tău
Eliberează-te și fugi că sună sumbru viitoru’ tău
Eu am decis să nu mai joc în acest film mut
Dau stop, eject și mă exilez în abolut.

Refren
Upceak:
Tind să cred într-o nouă eră, dar
Nu văd spiritul sceptrului supranatural
Ce mai e natural, poate doar cruzimea
E iad și infinit, e iad și infinit

Refren
Sunt mulțumit de ceea ce sunt
Mulțumit până și de trecut
Mă mulțumesc și cu puțin
Dacă paharul-i gol, tind să cred că-i plin
Uneori mă simt străin, uneori sunt ca acasă
Unii sunt lângă mine, altora nu le pasă
Dar lasă, toate trec odată cu timpu’
Cândva va fi cald și anotimpu’…

Strofa II
N-am lăsat să curgă lacrimi, și am strâns din dinți
Am încercat să uit, dar sufletu’ nu-l minți
Am ascuns secrete, ce-au plâns în interior
Și am zâmbit cald celor ce m-au făcut să-mi fie dor
Nu văd viața color, știu, regia e de vină
Totul pare gol, da-ncerc să văd doar partea plină
Uneori am fost de vină, uneori chiar nu am fost
N-am putut să dovedesc, da’ nu mai are nici un rost
Cei din jurul meu m-au înțeles perfect
Și-au înțeles că sunt o calitate și-un defect
Și-au văzut prea bine unde încerc s-ajung
Luptând pe frontul vieții, evitând să fug
Oriunde ajung, mă întorc tot în trecut
La persoanele pe care nu pot să le uit
Atunci când le-am făcut poate să creadă că-i dispreț
Dar vezi tu, în viața asta totul are preț!

Refren
Sunt mulțumit de ceea ce sunt
Mulțumit până și de trecut
Mă mulțumesc și cu puțin
Dacă paharul-i gol, tind să cred că-i plin
Uneori mă simt străin, uneori sunt ca acasă
Unii sunt lângă mine, altora nu le pasă
Dar lasă, toate trec odată cu timpu’
Cândva va fi cald și anotimpu’.

Strofa I
Ăștia se uită de parcă n-au înțeles destul
Nu se cunosc îndeajuns, deci totul e nul
Nu se văd prea bine, n-au oglindă-n față
Dau sfaturi despre viață, dar ei din ele nu învață
Predestinați să moară, noi să-nvățăm să trăim
Să tragem pentru obiective, nu să le zdrobim
Cu mâna-ntinsă vei câștiga doar milă
Cu sufletul deschis, câte o torpilă
Cu gândul în fum, imaginându-te în nori
Te vei trezi la pământ, că n-ai aripi să zbori
Nu poți ocoli destinul, asta o știi și tu
Și ne lovim frontal chiar cu sufletul
Cu lumina stinsă, învață să te ghidezi
Asta nu e sfat, oricum n-ai să-l urmezi
Nu vorbesc de parcă aș cunoaște viața, oricum sunt prea mic
Dar dacă cunoașterea e drumul, nu mă va opri nimic.

Refren:
E punctul de plecare
Jaloane, obstacole în cale
Ultimul rămas n-a alergat, a mers agale
N-a câștigat nimic, dar râde-n sinea lui
Văzând ce scurtă e calea destinului.

Lethal: Când alergi după doi iepuri deodată
Prinzi p***a. Da vezi tu, în ziua de azi
și p***a e greu să o prinzi.

Strofa II
I se zice era vitezei, nu, aici toți se compară
Care e mai bun, care urcă, care coboară
E-o lume de nebuni, atunci avem ceva-n comun
La fel ca voi și eu am devenit nebun
Dar pot să spun ceva, că nu e aparență
Unii aleargă după bani, câștigând doar experiență
Și nu-mi permit să mă iau de cineva
De singurul care m-aș lua e doar persoana mea
Vorbesc de calități prin glasul defectelor
Vorbesc de ambiții prin glasul dorințelor
Vorbesc de vis prin vocea unui coșmar
Vorbesc de cunoaștere, dar,
Unii nu se cunosc, dar cunosc pe alții
Unii dau cu presupusul de parcă-ar fi adevărații
Ei vorbesc de parcă ar cunoaște viața
Deși sunt prea mici
Dar dacă cunoașterea e drumul
Ar trebui să te implici..

Refren:
E punctul de plecare
Jaloane, obstacole în cale
Ultimul rămas n-a alergat, a mers agale
N-a câștigat nimic, dar râde-n sinea lui
Văzând ce scurtă e calea destinului

Mă simt al nimănui, n-am pe nimeni aproape
Unii vor să mă sape, alții să mă îngroape
Mă simt trist mereu
Nu știu ce să fac
Îmi vars melancolia într-o sticlă de coniac
În mine zac sentimente ce nu se pot descrie
Când viața îmi dă palme nu poate fi o comedie
Î-o stare de nimic în pântecul durerii
Când toți prietenii mei m-au dat uitării
Când mă simt sigur, singur în singurătate
Ea nu mă mai cunoaște și poate-i dau dreptate
Ei nu mă cunosc, ascuns rămân pe veci
Doar cu amintiri apuse și reci
Oricât încerci nu poți să treci nepăsător
Sentimente între ură și amor, și astea dor
Da’ n-am nevoie de batistă
Lupt, trag, chiar și singur pe pistă
Chiar dacă mă simt trist vioara zbieră în tăcere
Doar ea mă mai alină și-mi ia din durere
Nu dau vina pe viață, nu dau vina pe mine
Nu dau vina pe ei, nu dau vina pe nimeni
Așa e scris în cartea vieții mele
Să trec etape grele să frâng bariere
Și cu aripa frântă îmi doresc să zbor
Am ambiție și nu mă las ușor
Dar unele gânduri mă doboară
Unele sentimente vor să dea afară
Încerc să am răbdare să nu joc un dublu rol
E limita voinței, nu vreau să cad în gol
.

Refren
Lipsit de răbdare, lipsit de toți ai mei
Ce s-au pierdut de trup în goana după lei
Și-au smuls sufletul, l-au împărțit în două
Pe una cade rouă în altă parte plouă.

Eu am ales cu sufletul nu după buzunarul greu
Am oferit un zâmbet, ei l-au luat ca piesă de muzeu
N-am lacrimi în ochi, dar n-am nici culoare
La fel ca o floare ofilită sub soare
Fără petale, cine să-mi dea nuanța
Când mi-am îngropat și ultima speranță
În viață alegerea e prețul ce contează
Dacă sufletu’ e sincer sentimentu te trădează
Și nimeni nu te veghează, cum se manifestă
Când fețele fardate mai poartă și vestă
Incert. schimb de replici cu destinu’
Savurez plăcerea cot la cot și cu veninu’
Chinu’ devine umbra nu pot scăpa de el
Dacă lumea e o c***ă eu cum să-i fiu fidel
Și faci apel la simple cunoștințe vechi
Dar toți te resping au dopuri în urechi
E ca un tren oamenii vin și pleacă
De pară nu contezi deloc și te încearcă
E ca un carusel se-nvârt toți în cerc
Te sorb din priviri ca un demi-sec
Toate sunt pe dos și eu și tu și ei
Nu mai am încredere nici în toți ai mei
Și cad greu acum povețele lu’ tata
Dar tot ce știu e că se întoarce roata
Și mă ridic de jos, mă scutur de cristale
Pământul e un ciob, cerul e o vale.

Refren
Lipsit de răbdare, lipsit de toți ai mei
Ce s-au pierdut de trup în goana după lei
Și-au smuls sufletul, l-au împărțit în două
Pe una cade rouă în altă parte plouă.

Cândva alergam după monezi, hărți de toate
Și mi-am dat seama că adunam doar belele în spate
Asta am realizat acum stau și mă întreb ca prostu’
Unde sunt tovarașii și care îi e rostul
Sau care îi e costul, începe să mă macine
Că unii-și schimbă caracteru’ după imagine
Nu ești bine văzut când dezbraci minciuna
Și te mai dai și mare când o dezbraci pe una
Toate se-amestecă, oare ce rezultă
Când lumea dă în tine cu câte o insultă
Văzut ca o redută, ca o haină pierdută
Când timpul ți-e rival, durerea e mută
Și tot ce e mai sus chiar nu eu am scris
Mi-a scris sufletu’ trecând de abis
Nirvana.. nu știu dacă tu mă-nțelegi pe bune
Dar chiar așa am vrut să sune
Cum am mai spus lauri și cunune
Nu voi vedea vreodată
Dar niciodată nu o s-o las baltă.

Refren
Lipsit de răbdare, lipsit de toți ai mei
Ce s-au pierdut de trup în goana după lei
Și-au smuls sufletul, l-au împărțit în două
Pe una cade rouă în altă parte plouă

Upceak:
Afara plouă
Picuri mărunți bat la geam în noapte
Stau singur căci tu ești departe
Vântul puternic îmi dă fiori ce pătrund adânc aprig
Sufletul a înghețat, mi-e frig
Și câte..
Planuri, idei, gânduri și vise
Câte vorbe zise.
Câte sentimente promise
Și oare câte au fost
Că nu-mi pot să-ndur
Sunt sigur că s-au spulberat
De aceea sunt singur și-njur
Tot, că-n jur sunt pereți ce m-ascultă
Multă durere ai lăsat mult prea multă
Ai luat cu tine timpul și mi-ai lăsat secunde lungi
Tu fugi de mine sper cândva să mă ajungi
De ce ne ocolim? De ce ești departe?
De ce nu vii-napoi să te simt aproape?
Vreau cineva să-mi sape groapa să mă-ngroape.
<Să mă-nec în ape
Cineva.. cineva să mă scape>>.
<<Oare e lumea mea?
Unde-i ea să-mi ia durerea?
Unde m-am pierdut.. cine sunt?
Oare visez?
Nu am cum, nu dorm. Oare aberez?
De ce oare cedez?
De ce ripostez?
De ce mă enervez?
De ce nu am control?
De ce, de ce, de ce mintea mi-e îmbibată de alcool
De ce mă întreb când răspunsul ești tu
Deși..
Deși nu-i văd rostul
Oare sunt prostu’?
Tu m-ai uitat când ai plecat..
De ce n-ai stat să-ți fi explicat?
Oare am greșit?
Oare am mințit?
Oare te-am amăgit?
Sau te-ai plictisit. În fine
Oricum nu îmi este bine
Cât mă ține, reține că sufar pentru tine
Dar ce-ți pasă nu ai mustrări de sine
În fine. Ha! >>>.

Refren:
Timpul trece greu tot, tot, tot,
Tot mai greu
Mai, mai, mai
Mai lent,
Pentru un moment
Inima stă în loc,
Mă sufoc
Nu e, nu e, nu e deloc
Cum, cum, cum,
Cum am vrut
Ce-am avut am pierdut ce mai rămâne de făcut..