Th1 – Versuri.pro

A Fost Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi amintesc când te-am văzut
Numărul mi l-ai cerut
Apoi cum ne-am întâlnit
Și-o pereche am devenit.
Știu că am suferit
Poate atunci nu m-am gândit
În felul meu eu te-am iubit
În felul tău m-ai părăsit.
Îmi spuneai că mă iubești
Îmi spuneai că mă dorești
Erau doar vorbe, nu și fapte
Dar eu tot speram că poate.
Am oftat și am încercat
Să devin un alt băiat
Totul a fost în zadar
Mă simțeam ca-ntr-un coșmar.
Un adevărat calvar
Zile doar cu gust amar
Au fost cele în care
Îmi ziceam… ce-am greșit oare??
Într-o zi tu m-ai sunat
Multe eu ți-am reproșat
Mi-ai spus că tu te-ai schimbat
Dar eu tot nu am cedat.
A fost odată
Povestea cu-n băiat și-o fată
Cât de mult ei se iubeau
Pe măsură se certau
Băiatul suferea
Și fata îl mințea
Fata plângea
Băiatul o-mpăca.
Când ne-am întâlnit
Te-am văzut, am înlemnit
Tu spre mine ai venit
Nu știam să te evit.
De mână m-ai luat
Eu credeam că am visat
Nu puteam să mă trezesc
Era real să-nnebunesc.
Mi-ai spus că vrei ca să vorbim
M-ai prins de mână din senin
Încă o șansă mi-ai cerut
La început eu nu am vrut.
Dar de fapt te mai iubeam
Și-napoi eu te vroiam
Pân’ la urmă am acceptat
Și de-atunci n-am regretat.
A fost odată
Povestea cu-n băiat și-o fată
Cât de mult ei se iubeau
Pe măsură se certau
Băiatul suferea
Și fata îl mințea
Fata plângea
Băiatul o-mpăca.
Erau unul pentru altul
Nu puteau fără de altul
La bine și la rău
Împreună tot mereu
La rău și la bine
Nu mă mai despart de tine.
Acum totul a trecut
În timp ne-am pierdut
Viața merge înainte
Până rămâi fără cuvinte
Nu poți da înapoi
Fiindcă acum suntem noi

Nu Credeam Să-nvăț a Muri Vreodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Uitarea să fie singura cale de scăpare
Plutesc pe valurile trecutului, pe inimă am pată
O las moartă, privind apusul soarelui în zare
Tatuez pe suflet numele tău, și-mi amintesc totul
Regretele apar când nimeni nu-ți poate lua locul
E un coșmar ce parcă, nu se mai sfârșește
Nu renunț să lupt, cel ce se predă greșește
Uitat de toți, având nimic, când nimic nu este bine
Nu există antidot pe lume să mă vindece de tine
Tintesc paradisul prin cuvinte din inimă rostite
Aliniez în versuri simfonia nopților nedormite
La limita dintre Rai și Iad, sufletul se rătăcește
Acolo te găsește și zâmbește, acolo inima ta încă îl iubește
Tot ce-a fost n-a ajuns tot ce urma să fie
Iubesc să te privesc, ai lăsat în urmă o stafie
N-ai înțeles nici acum, iubirea nu-i doar fidelitate
E ca și cum ești fericit, dar încă te gândești la moarte
Iar e noapte, amintirile-mi revin cu tone de venin
Umplu inima toată, când o poză-n mână țin
Bagi iubire într-o inimă rănită, o lovești și fugi
Iubești ca să iubești sau iubești ca să distrugi
Ridic blestemele la cer în ritmul lacrimilor curse
E corola de minuni a lumii, și-a vremurilor apuse.
Mă pierd în amintiri, glasul inimii nu-l mai aud
S-a dus a rămas, doar colajul iubirii din lut
Mă opresc din mers, privesc în urmă, mă gândesc
Mă resemnez, că nu mai e nimic din ce iubesc.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Fiind ucis de persoana ce-o iubesc
Când dragostea mă purta pe aripile sale
Eram prea mic să cred, c-o să greșesc
Era o lume de cristal, având sentimente fericite
Acum nopțile trecute, au devenit doar nedormite
Blestem vremea când credeam în creaturi gingașe
În fluturași și-n licurici, și-n îngerași precum cei mici
Viața mi-a dat cu-o mână și mi-a luat cu amândouă
Și când aveam nevoie mai mare, s-a făcut că plouă
Și-acum parcă te aud, vocea ta îmi amintește de trecut
Și-acum te-ascult, inima ți-a păstrat, te iubesc-ul de demult
Dar acum totul e gol, te urăsc căci e pustiu
Să trăiești c-un suflet mort, într-un corp viu
Să privești persoana iubită în brațele altuia
Să te gândești la lucruri rele, binele nu ar putea
Să te distrugi, să stai singur între 4 albi pereți
Ce noi îi împărțeam, acum sunt negri pe veci
Imaginația creează noi reguli, pentru cei cu probleme
Iar timpul clădește ură, ce o simțim mereu în vene
Oare știi ce ai fost, când nu știi ce vrei să fii
Eu știu că Plumbul lui Blaga, mi-e compoziția inimii
Noapte de Decemvrie, o amintire și același vis
Căci va rămâne în urmă, tot ce eu acum am zis.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Și totuși am murit, și acum am învățat
Că dragostea este cea, ce pe nori te poartă
Și de aluneci, direct în pământ ești îngropat
Am să uit cândva, dar n-am să iert pentru nimic
O să vină vremea, când va prinde sens, tot ce zic
Vremurile bune n-au apus, ci doar ascuns
Se plătește cu aceeași moneda, mereu eu mi-am spus
Vei simți pe pielea ta, aceste simple cuvinte
Adunate de prin suflet, și din nopți nedormite
Va venit acea zi așteptată, când dorul te va ținti
Îți vei aminti, tot ce-a fost, și ce nu mai poate fi
Te vei topi, când vei vedea 2 copii, și vei ști
Ce înseamnă cu adevărat a suferi, când vrei doar a iubi
Vorbele mele îți vor însoți, persoana mai departe
Nu le vei uita, nici pe patul de moarte
Nimic nu va pieri, nimic nu va muri, totul va fi
Cea mai aspră pedeapsă, cât timp vei trăi
Iar ca să spun în două cuvinte, ce inima încearcă
Mă rezum la ele și îți spun VEI REGRETA

Îngerul Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1.
Relatez din colțul sufletului, acest trist material,
Am primit legătura în iad, voi transmite un calvar.
Vrei să te scutesc de el, asta nu mi-o cere,
Eu am trăit 2 luni numai cu țigări și bere.
Ți-am lăsat în urmă, mii de cuvinte ascunse,
Vise trecute, pierdute, de tine distruse.
Ți-am lăsat totul ascuns, acum ultimul lucru las,
Le vei descoperi pe rând în lucruri fără glas.
Ți-am lăsat în urmă, printre fapte și mister,
Secretul eternității și al zborului spre cer.
Efemera luptă dintre bine și rău
Și o piesă să îți amintească de băiatul tău.
Arunc săgeți cu ură din mâna ce te mângâia,
Spre o inimă rece, cu dorința de a o învia.
Îți pun poza și un nume pe peretele iubirii
Și-n dreptul ei scriu: Chipul Dezamăgirii.
Cobor dintre stele, trist, încep a blestema,
S-a terminat, deci nu mai pot lumina asupra ta.
Rup o bucată din inimă, o pun în versuri și idei,
Sângerează dar o las, arunc cortina asupra ei.
2.
Pașii mă poartă pe cărări nemaiumblate,
Îmi văd păcatele spălate, de singurătate.
Caut cuvinte, să-ți pot transmite
Ce sufletul îmi simte, și toate stările trăite.
Sentimente distruse de falsitate și dispreț,
Căci sunt sărac și n-am putut plăti al fericirii preț.
Sperând m-am ascuns într-o persoană ce nu merita,
Dar m-a dat de gol, acum plătesc vieții amendă.
Caut degeaba să unesc viitorul cu trecutul,
Căci în inima ei, va rămâne ca apa și lutul.
Dau viață glasului din trecut și-mi amintesc
Că cine nu iubește moare, deci eu trăiesc.
Luna îmi trimite raze, ca o alinare
Și-mi promite soare în viața următoare.
Așez ascuns în cuvinte dragoste ca Eminescu
Și le dramatizez intens, precum Camil Petrescu.
Asta e opera literară a sufletului meu,
Simte tristețea din cuvinte, că le-am zis mereu.
Bucură-te de prezent, fii mândră de ce-ai făcut,
Eu voi privi din viitor, văzându-te în trecut.
3.
Adorm printre versuri, ca un poet îndrăgostit
Ce a falsificat timpurile cuvântului infinit
Căci a iubit, a suferit, a luptat și a murit
Și a lăsat în urmă cuvinte fără sfârșit
Dau dreptate marilor genii ce au zis odată
Că femeia e cea mai perversă creatură creată
De la tristețe și agonie, la ură și blasfemie
De pe nori la pământ, acum demon de la sfânt
Nu privi în trecut, ca-n prezent să uiți de mine
Priveste in prezent, ca-n viitor s-o duci mai bine
Eu am renunțat să lupt, deși piesa este epicentrul
Bucuriei și-al tristeții, peste tot metru cu metru
Ura strălucește într-o inimă ucisă de falsitate
N-ai înțeles că erai diferită, acum ești ca celelalte
Asta e creata pentru tine, numai tu poti sa-ntelegi
E luceafăr peste toate, unicată-n ca-n povești
Termin călătoria, amintindu-mi tot apoi ștergând
Chipul și zâmbetul tău, din cel mai ascuns gând
Dându-le afară din suflet pentru prima dată
Și tot ce a rămas, va fi.. A FOST ODATĂ
Refren.
Privesc la îngerul ce-n trecut m-a iubit
Și zâmbetul care la sfârșit m-a mințit
Pe drumul alb al vieții, am fost cu un înger negru
Lăsând în urmă doar.. durere-sentiment funebru

Ai Fost Totul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ai fost totul pentru mine
N-am să pot ca să te uit,
Mă gândesc numai la tine
Și-mi doresc să te sărut.
Cele mai frumoase clipe
Cu tine le-am petrecut
Era un vis pentru mine
Pe care nu pot să-l uit.
Serile sub clar de lună
Ah! Ce mult eu te iubeam
Pe când eram împreună
Și vorbe dulci îți șopteam.
Aș face orice acuma
Deși cred că-i prea târziu
Să pot să te întorc din drum
Lângă tine ca să fiu.
Chiar dacă-aș vrea acum,
Cu tine ca să fiu
Tu mă iubești, Eu te iubesc
Dar știu că-i prea târziu.
Frumoasă ești și-ai să rămâi
Mulți ani de-acu-ncolo
Eu te privesc și văd cum plângi
Și știu că am să-ți duc dorul.
Dar ce-aș putea să fac acum
Cu tine să mă-mpac?
Stau, mă gândesc și nu știu cum
Blestemul să-l desfac.
Căci blestemați am fost și noi
De am ajuns așa
Și-aș vrea să știi că ultima..
Va muri, … DRAGOSTEA..
Aș vrea să pot să mai rămân
Să te privesc de-aproape
Deși, nu știu cum să îți spun;
Căci am să fiu departe.
Și orice gând îmi va veni
La tine mă va duce
Și sper că poate într-o zi
Viața-mi va fi mai dulce.
Cu toate că frumoasă ești
Fițoasă cum îmi place,
Ceva mă face ca să cred
Că nu te pot atrage.
Dar, nu-i nimic, atâta timp,
Cât mintea mea îți cheamă,
Până și ochii ce-s frumoși
Și par fără de-asemăn.
Eu te iubesc pentru ce ești
Tu pentru ce-ai vrea să fiu
Și chiar de-mi spui că nu mă placi
Doar lângă tine mă simt viu.
De ce să vrem ca să avem
Ce n-am avut și nu putem
De ce-ai spera că într-o zi
Aș putea fi, cum ți-ai dori?
Mai bine lasă tot așa
Ne mulțumim cu ce avem
Nu plânge și nu dispera
Căci o s-avem tot ce vom vrea.
Atâta timp cât mă iubești
Și eu pe tine te iubesc
Vom irosi tot ce avem
Și ne-om gândi la ce-om avea…
Sunt trist căci nu ești lângă mine,
sunt trist căci nu te pot vedea..
Dar totuși chiar îmi pare bine
căci ai un loc în viața mea.
Sunt bucuros pe zi ce trece
Că domnul mi te-a arătat,
Și că exiști, că nu ești rece
Și cu iubire m-ai tratat.
M-ai fermecat cu al tău zâmbet,
cu a ta privire,
Și m-ai făcut să înțeleg,
Ce-i cu adevărat iubire….
Ți-aș spune asta chiar în față,
Dar mie teamă că răspunsul va fi NU
Dar TE IUBESC și asta-i viața
Să știi în mine ești doar tu

Mi-e Bine Fără Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-e bine fără tine
Fără lacrimi și suspine
Fără lacrimi pe obraz
Fără iubire cu răgaz
Mi-e greu să trăiesc așa
Însoțit de durerea asta
Dar tot voi reuși
Să te fac să ieși din viața mea, să știi.
M-am decis că e mai bine
să trăiesc fără tine
Așa că te invit să-ți vezi de drum
Planurile nu-ți mai folosesc de-acum
Să uiți c-am existat
Pentru mine ai fost un alt start.
Aș vrea să-ți spun ceva plăcut
Dar, zau, e greu la început
Aș vrea ca aceste câteva cuvinte
De mine să-ți aducă aminte.
Doresc ca tot ce îți dorești
Să ți se-mplinească
Iar fericirea să o găsești
La orice pas din viață.
Când zborul gândurilor tale
Cutreieră prin țări străine
Înapoi spre trecut întoarce-ți ochii
Și gândește-te la mine.
Îți vei aminti de mine
Peste vremea îndelungată
Tot ce-a fost și va mai fi
Va deveni a fost odată.
M-ai făcut să plâng
Să trăiesc un singur gând
Dar n-ai vrut să vezi
Că pentru tine plâng și n-ai vrut să crezi.
De multe am avut parte
Dar am trecut peste toate
Nu văd de ce n-aș putea
Să trec și peste greșeala ta
Nu ești tu mai specială
De fapt, ești chiar banală
Caută pe altcineva
Să plângă după urma ta.
Mie lacrimile mi-au secat
Și azi adio îți zic cu drag
Vreau să uiți c-am existat
Și ușor te-am uitat.
Aș vrea să-ți spun ceva plăcut
Dar, zau, e greu la început
Aș vrea ca aceste câteva cuvinte
De mine să-ți aducă aminte.
Doresc ca tot ce îți dorești
Să ți se-mplinească
Iar fericirea să o găsești
La orice pas din viață.
Când zborul gândurilor tale
Cutreieră prin țări străine
Înapoi spre trecut întoarce-ți ochii
Și gândește-te la mine.
Îți vei aminti de mine
Peste vremea îndelungată
Tot ce-a fost și va mai fi
Va deveni a fost odată.
Acum s-a terminat
Totul uitării am dat
Am trăit, am simțit
Și-asa a mai trecut un timp
După fiecare furtună
Toți avem dreptul la o viață mai bună

Din Trecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Las pixul să-mi deseneze inima, parte cu parte
Las să-mi spună povestea și secretele toate
Viața n-a fost dreaptă, asta nu o pot uita
Am fost drept și ea stângace cu persoana mea.
Îmi amintesc de vremea când eram copii
Frecând scările de bloc și noapte și zi
Eram prea mici ca să știm de probleme
Jucam fotbal toată ziua, și uitând de teme.
Era o lume magică, văzută prin ochii noștri
Dar am crescut și-am văzut, adevărații monștri
Sărăcia, falsitatea a-nceput, puțin câte puțin
Să ne distrugă visele, lăsându-ne un suspin.
Îmi amintesc de prima bere și prima țigară
Și primul sărut pe buze cu fata din generală
Acum mă opresc din scris și dau jos pălăria
Pentru cea mai frumoasă amintire, copilăria.
Pentru clipele când nu simțeam că viața trece
Sau că le voi spune acum, cu sufletul rece
Pentru clipele de vis, ce nu se pot uita
Chiar de aș vrea, sunt gravate pe inima mea.
Am dezamăgit pe mulți, dar mulți au meritat
I-am f****t în gât, când m-au făcut de c***t
Dar nu pot uita prietenii, ce m-au ajutat
Oriunde ați fi prin lume, nu v-am uitat.
Asta-i pentru cei, ce pierdeau nopțile la scară
Cu zâmbetul pe buze, de dimineața până seara
Acum cu copii sau unii plecați din țară
Încă visez la locurile noastre, din fiecare vară.
Toți s-au risipit, dorind să scape de sărăcie
Viața ne maturizează forțat, trăind în periferie
N-aș da blocurile astea, n-aș pleca niciodată
Iar de va fi să plec, nu voi uita vreodată.
Refren
Dacă tristețea ne-a rănit zâmbind
Dacă fetele ne-au rănit, s-au întors plângând
Dacă viața nu a fost corectă, am așteptat
Să avem puțin soare, într-o lume de asfalt.
Încă aud sunetul străzii, suspinând în orice zi
Amintindu-și de trecutul văzut, în ochii unor copii
Printre lacrimi am crescut, renegând pe Dumnezeu
Văzând că alții au tot, și că nu dau de greu.
Port în suflet sărăcia, ca pe avatarul vieții
Chiar statusul vieții, e scris prin scări pe toți pereții
Pun pixul jos, o lacrimă timid apare
În amintirea vremurilor luminate de soare.
Au trecut 80 de anotimpuri peste mine
Dar țin minte bine, de ce urăsc și pe cine
N-am să iert vreodată, că încă n-am uitat
Prima t***ă care m-a făcut să plâng cu adevărat.
Oare greșesc, oare scriu că-mi este bine
Când bag p***a-n ea iubire, ca-n tine
Căci viața-i o chitară, fetele-i sunt coarde
Da-mi amintesc cum cântam, în fiecare noapte.
Îmi amintesc de cuvinte dulci de amor
Dar de la te iubesc am trecut la te omor
De la suflet curat, la unu plin de bube
Cum ați trecut voi de la fete la curve.
Nu pot să scriu de bine să mă prefac
Că meriți din plin, să te fac de rahat
Singurătatea te marchează și te răcește
Când soarele nu încălzește ci doar clipește.
Nu privi în urmă, că nu am să mai fiu
Voi lăsa pentru tine, un deget mijlociu
Și o strofă s-o asculți când îți va fi dor
Cu mesajul dulce, te urăsc până când mor.
REFREN
Dacă tristețea ne-a rănit zâmbind
Dacă fetele ne-au rănit, s-au întors plângând
Dacă viața nu a fost corectă, am așteptat
Să avem puțin soare, într-o lume de asfalt

O Altă Zi de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O altă zi de vară
Cu băieții pe afară
Ce să faci… plictiseală
Buzunarele sunt goale
Nebunia-i și mai mare.
Mașina nu pornește
Dacă benzină nu este
Doamne ferește!!!
Stăm ne gândim
O țigară cum găsim??
Să nu zic de băutură…
Deja ne-ntrecem la măsură
Plictiseala este mare
Soarele ne arde tare.
Nici o combinație
Nu e nici un pont
N-ai bani măcar să faci rost de-un joint
Buzunarele sunt goale
Nebunia-i și mai mare.
Acum toți se gândesc
Cum banii se înmulțesc
Așteaptă și visează
Dar asta nu dăunează.
Bah treci la combinat
Tu nu sta la așteptat
Că nu dă nimeni cu bani
Pfff așa aștepți mulți ani.
Stai nu te gândi
Poate timpul va pieri
Stai așa că poate cândva
Va fi soare și pe strada ta.
Iar cineva va învăța
Că pentru a avea
Trebuie să dai și faci
Nu să stai și taci.
Greșeala ta, trăiești viața
Nu știi cum să o trăiești
Asta e… povesti.
Povesti… ești nu ești
Asta este realitatea…
Care-ți face ție partea.
Singur ți le faci
Singur ți le tragi
Nu sare nimeni pentru tine
Mai ales când duci lipsă de bine.
Bine pentru tine
Bine pentru mine.
Și așa târziu în seară
Ce să faci… e plictiseală
Negativu-n urechi
Play record și make.
O altă zi de vară… pur și simplu nu știu ce să fac… e plictiseală.
O nouă zi de vară
Cu băieții pe afară
Ce să faci
Stăm la o țigară

Nu Credeam Să-nvăț a Muri Vreodată (feat. Sevraj)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Uitarea să fie singura cale de scăpare
Plutesc pe valurile trecutului, pe inimă am pată
O las moartă, privind apusul soarelui în zare
Tatuez pe suflet numele tău, și-mi amintesc totul
Regretele apar când nimeni nu-ți poate lua locul
E un coșmar ce parcă, nu se mai sfârșește
Nu renunț să lupt, cel ce se predă greșește
Uitat de toți, având nimic, când nimic nu este bine
Nu există antidot pe lume să mă vindece de tine
Tintesc paradisul prin cuvinte din inimă rostite
Aliniez în versuri simfonia nopților nedormite
La limita dintre Rai și Iad, sufletul se rătăcește
Acolo te găsește și zâmbește, acolo inima ta încă îl iubește
Tot ce-a fost n-a ajuns tot ce urma să fie
Iubesc să te privesc, ai lăsat în urmă o stafie
N-ai înțeles nici acum, iubirea nu-i doar fidelitate
E ca și cum ești fericit, dar încă te gândești la moarte
Iar e noapte, amintirile-mi revin cu tone de venin
Umplu inima toată, când o poză-n mână țin
Bagi iubire într-o inimă rănită, o lovești și fugi
Iubești ca să iubești sau iubești ca să distrugi
Ridic blestemele la cer în ritmul lacrimilor curse
E corola de minuni a lumii, și-a vremurilor apuse.
Mă pierd în amintiri, glasul inimii nu-l mai aud
S-a dus a rămas, doar colajul iubirii din lut
Mă opresc din mers, privesc în urmă, mă gândesc
Mă resemnez, că nu mai e nimic din ce iubesc.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Fiind ucis de persoana ce-o iubesc
Când dragostea mă purta pe aripile sale
Eram prea mic să cred, c-o să greșesc
Era o lume de cristal, având sentimente fericite
Acum nopțile trecute, au devenit doar nedormite
Blestem vremea când credeam în creaturi gingașe
În fluturași și-n licurici, și-n îngerași precum cei mici
Viața mi-a dat cu-o mână și mi-a luat cu amândouă
Și când aveam nevoie mai mare, s-a făcut că plouă
Și-acum parcă te aud, vocea ta îmi amintește de trecut
Și-acum te-ascult, inima ți-a păstrat, te iubesc-ul de demult
Dar acum totul e gol, te urăsc căci e pustiu
Să trăiești c-un suflet mort, într-un corp viu
Să privești persoana iubită în brațele altuia
Să te gândești la lucruri rele, binele nu ar putea
Să te distrugi, să stai singur între 4 albi pereți
Ce noi îi împărțeam, acum sunt negri pe veci
Imaginația creează noi reguli, pentru cei cu probleme
Iar timpul clădește ura, ce o simțim mereu în vene
Oare știi ce ai fost, când nu știi ce vrei să fii
Eu știu că Plumbul lui Blaga, mi-e compoziția inimii
Noapte de Decemvrie, o amintire și același vis
Căci va rămâne în urmă, tot ce eu acum am zis.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Și totuși am murit, și acum am învățat
Că dragostea este cea, ce pe nori te poartă
Și de aluneci, direct în pământ ești îngropat
Am să uit cândva, dar n-am să iert pentru nimic
O să vină vremea, când va prinde sens, tot ce zic
Vremurile bune n-au apus, ci doar ascuns
Se plătește cu aceeași monedă, mereu eu mi-am spus
Vei simți pe pielea ta, aceste simple cuvinte
Adunate de prin suflet, și din nopți nedormite
Va venit acea zi așteptată, când dorul te va ținti
Îți vei aminti, tot ce-a fost, și ce nu mai poate fi
Te vei topi, când vei vedea 2 copii, și vei ști
Ce înseamnă cu adevărat a suferi, când vrei doar a iubi
Vorbele mele îți vor însoți, persoana mai departe
Nu le vei uita, nici pe patul de moarte
Nimic nu va pieri, nimic nu va muri, totul va fi
Cea mai aspră pedeapsă, cât timp vei trăi
Iar ca să spun în două cuvinte, ce inima încerca
Mă rezum la ele și îți spun VEI REGRETA

Cum Să…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu îți mai spun nimic
Nu vreau să crezi că mint
Totuși asta sunt eu
Așa voi fi mereu.
O vorbă este în lume
Asta o știm cu toții și-anume
Că tăcerea e un răspuns
De ea să nu te lași străpuns.
Mai bine-ai spune
tot ce ai de spus
Lucrurile spuse
pe față nu au sens opus
E mai bine decât
o vorbă pe la spate
Decât
o bârfă ca un cuțit în spate.
Cum să lupți când n-ai putere
Cum să uiți că e durere
Cum să schimbi ce tu gândești
Cum pe alții nu rănești
Cum e să fii optimist
Să nu fii negativist
Cum e să fii fericit
Cum e să te simți iubit
Cum să lupți când n-ai putere
Cum să uiți că e durere
Cum să schimbi ce tu gândești
Cum pe alții nu rănești.
Când putere nu mai ai
De durere mereu dai
Și de suferință fugi
Dar nu știi unde s-ajungi
Am plecat am alergat
Și prin lume am umblat
Nu am vrut să fiu ca voi
Am vrut doar să fim noi doi.
Cum să lupți când n-ai putere
Cum să uiți că e durere
Cum să schimbi ce tu gândești
Cum pe alții nu rănești
Cum e să fii optimist
Să nu fii negativist
Cum e să fii fericit
Cum e să te simți iubit.
Am vrut să ne iubim
În lumea noastră să trăim
Tu ai plecat departe
Pașii tăi aud în noapte
Vreau să uit tot ce-a fost
Fiindcă nu mai are rost
Dar în vise îmi apari
Și când mă trezesc dispari
Nu mai vreau a suferi
Nu mai vreau a te iubi
Vreau să uit c-ai existat
Vreau să uit ce s-a-ntâmplat
Nu mai pot să mai trăiesc
Nu mai pot, eu te iubesc
Dar tu nu te-ai gândit
Nu știi cât am suferit.
Cum să lupți când n-ai putere
Cum să uiți că e durere
Cum să schimbi ce tu gândești
Cum pe alții nu rănești
Cum e să fii optimist
Să nu fii negativist
Cum e să fii fericit
Cum e să te simți iubit.
Tu cu mine te-ai jucat
Satisfacții nu ți-am dat
totuși nu te-am părăsit
Dar tu tot m-ai folosit?
Acum ție-ți merge bine
Văd că nu are rost să te gândești la mine.
Gândește-te la viața ta
De a mea singur grijă voi avea
Aș vrea să fac o schimbare
În viața asta dar mă doare
Nu vreau să gândesc la fel
Vreau să fiu ca un model.
Cum să spun c-a terminat
Cum să spun că am uitat
Cum să cred că nu mai vii
Când știu cât de greu va fi.
Cum să lupți când n-ai putere
Cum să uiți că e durere
Cum să schimbi ce tu gândești
Cum pe alții nu rănești
Cum e să fii optimist
Să nu fii negativist
Cum e să fii fericit
Cum e să te simți iubit

Rămas Bun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei, ascultă-mă un pic, te rog
Am avut încredere în tine, dar se pare că n-a fost bine
Cum n-am avut în oricine, chiar nici în mine
Am avut încredere în tine, am renunțat la tot și la mine
Dar ai plecat de lângă mine, cadoul pentru care am ținut la tine
Vino înapoi,
Să fim iar amândoi.
Vino înapoi să formăm același NOI
Vino înapoi acum.
De ce ai luat-o pe alt drum?
Vino înapoi acum.
Nu vreau să-mi iau rămas bun.
Amintește-ți când visam,
Sau când noi doi ne plimbam.
Dar când plângeam?
Eu te linișteam.
Aș vrea să-ți amintești.
Să vii înapoi să mă-nveselești.
Să trăiești,
Să simți că iubești.
Am greșit, mai dă-mi o șansă,
Nu mă lăsa în transă.
Măcar spune-mi un cuvânt,
O vorbă aruncată-n vânt,
Să știu unde ești, că trăiești
Și la mine te gândești.
Sufăr în tăcere,
Asta inima-mi cere.
Am greșit fără să știu,
Cu tine eu vreau să fiu,
Să știu că iubesc,
Trăiesc și la tine mă gândesc.
Vino înapoi acum.
De ce ai luat-o pe alt drum?
Vino înapoi acum.
Nu vreau să-mi iau rămas bun.
Simt că înnebunesc
Când la tine mă gândesc.
Nu mă iubești?
De ce mă rănești?
Oare nu m-ai iubit?
De ce m-ai părăsit?
Tu nu știi ce tare m-ai lovit.
Am greșit, mai dă-mi o șansă,
Nu mă lăsa în transă.
Măcar spune-mi un cuvânt,
O vorbă aruncată-n vânt,
Să știu unde ești, că trăiești
Și la mine te gândești.
Sufăr în tăcere,
Asta inima-mi cere.
Am greșit fără să știu,
Cu tine eu vreau să fiu,
Să știu că iubesc,
Trăiesc și la tine mă gândesc.
Vino înapoi acum.
De ce ai luat-o pe alt drum?
Vino înapoi acum.
Nu vreau să-mi iau rămas bun.