Survolaj – Versuri.pro

Cel Mai Iubit Dușman Al Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă ai ști cât de frumoasă erai
Și cât de frumoasă era Timișoara pe atunci
Parcă am fi rămas singuri acasă în rai
Și nu se inventaseră cele zece porunci.

Ref:
Ce tânăr, ce mișto și fără de griji
Era pe atunci Dumnezeu
Nici măcar eu nu bănuiam că o să ajungi
Cel mai iubit dușman al meu.

Pe vremea aia Bega ni se părea albastră
Și ciorile albe ca niște pescăruși
Și ne durea în cot că viața noastră
Era hotărâtă de americani și ruși.

Ref:
Ce tânăr, ce mișto și fără de griji
Era pe atunci Dumnezeu
Nici măcar eu nu bănuiam că o să ajungi
Cel mai iubit dușman al meu.

N-aveam nevoie de nimic altceva
Ne acopeream noaptea cu al nouălea cer
De câte ori făcea dragoste altundeva
Ne simțeam vinovați de adulter.

Ref:
Ce tânăr, ce mișto și fără de griji
Era pe atunci Dumnezeu
Nici măcar eu nu bănuiam că o să ajungi
Cel mai iubit dușman al meu.

Dacă ai ști cât de frumoasă erai
Și cât de frumoasă era Timișoara pe atunci
Parcă am fi rămas singuri acasă în rai
Și nu se inventaseră cele zece porunci.

Ref:
Ce tânăr, ce mișto și fără de griji
Era pe atunci Dumnezeu
Nici măcar eu nu bănuiam că o să ajungi
Cel mai iubit dușman al meu

Străzi Bântuite de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În orașul acesta nu se-ntâmplă nimic
Stau toți cu mâinile-n sân și cu inima beată.
Moartea îți vine închisă-ntr-un plic
Iar ghitarile-au corzi de sârmă ghimpată.
Au vocile-nchise-n cutii de conserve
Și tac blestemând cu migală de sclav
Când frigul le umple pustiul cu verbe
În acest oraș a cânta e un jaf!
Într-o noapte ciudată un om a visat
Că-i ascunsă în râu o comoară;
O viață întreagă de-atunci a-ncercat
Să sugrume râul c-o sfoară.
Străzi bântuite de noapte
Zile cu fața murdară de praf
Cântăreți răstigniți cu ghitarile-n spate
În acest oraș a cânta e un jaf!
Dar vin contrabandistii de oglinzi
Cu chipurile sparte în cioburi amare;
Pe câinii ăștia negri nu-i mai prinzi-
Și-au vândut colții pe-aripi de ghitare.
Și-au fugit în cele patru zări de-odată
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Cărându-și după ei averea toată
Închisă-n priviri ca noaptea-n morminte.
În orașul acesta cu flori de pomană
Idioții zâmbesc și au fața umană
În orașul acesta orice poți să vinzi
Chiar și palide umbre din umbre de-oglinzi.

Bal Mascat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi-dimineață oamenii priveau mirați în stilul meu.
Azi-dimineață toți copacii erau scrijeliți cu numele meu.
După fiece colț de stradă mă pândea Limba Română.
Moartea se plimba prin oraș cu poza mea în mână.
La tv se dădeau ultimele știri despre visele mele.
La radio se-auzeau întruna hore, sârbe și manele.
Chiar și tu aveai zâmbetul meu senil întipărit pe față.
Cred că m-am trezit în iad azi-dimineață.