Stephane Mallarme – Versuri.pro

Briza Marină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ah! Carnea-i tristă iar cărțile, citite toate.
Să fug, să fug de-aici! Simt păsări îmbătate
Ce zboară printre spume și bolți nemaivăzute!
Nici vechi grădini, nici parcuri în ochii mei răsfrânte
Nu pot reține-un suflet, din plin scăldat de mare
O, nopți! Nici chiar lumina pustie-a lămpii clare
Pe foaia mea nescrisă cu albul ei de pază,
Nici tânăra femeie cu pruncul ce-alăptează.
Azi vreau să plec! O, navă, cu dulcile-ți tangaje
Sus ancora, să mergem spre-exotice miraje!
Un vechi Plictis în care tânjesc speranțe triste
Mai crede-n fluturarea supremă de batiste!
Și poate-acele vele ce-ademenesc furtuni,
În naufragii vântul le-aruncă în genuni,
Nici țărm fertil, nici vele – pierduți, pierduți sunt toți..
Dar inimă, ascultă-i cântând pe mateloți!

Se Întristase Luna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se întristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfințita zi a-ntâiului sărut
Și visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristeților păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne.
În inima din care un suflet a cules
Un vis. Și rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruși în față pe strada largă și pustie
Zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veșnicie.
Da, am știut; erai aceeași zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari și parfumate.

Vânzătorul de Ziare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Totdeauna, ce-are-a face / Titlul când, ca un erou, / Soarbe-dușcă-n ger tenace, / Strigă ... →

În Saga Ta Să Fiu Notoriu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În saga ta să fiu notoriu
Vin ca erou înspăimântat
Călcâiul gol când şi-a lăsat
Pe vreun gazon de teritoriu.
Pentru gheţari atentatoriu
Naivul eu nu-l ştiu păcat
Ce nu-l vei fi împiedicat
Triumf să-nalţe-n repertoriu.
Ci spune: fericit nu-mi vine
De tunet osii şi rubine
Să văd în zarea dată gata.
De foc cu lumi pierdute-n rar
Cum purpură murind chiar roata
La unicu-mi de seară car.

Geamgiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STEPHANE MALLARME / Soarele patron a toate / Razele oricum prea viu / Uluit cămașa ... →

Vero Novo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A primăverii zile bolnave vin şi-alung
Senina iarnă, albă, când arta e lucidă,
Şi-n minte, unde sânge posomorât prezidă,
Se-ntinde neputinţa cu un căscat prelung.
Mi se-ncropesc sub ţeastă amurguri albe, dense,
Un cerc de fier mi-o-ncinge, precum un sarcofag.
Şi cat în pribegire, un Vis frumos şi vag.
Prin câmpi, în coptul zilei şi-al sevelor imense.
Dar cad, strivit de-arome de iarbă şi copac,
Şi-o groapă sap cu faţa-mi să-nnăbuş Reveria
Muşcând lut cald în care-ncolţeşte liliac.
Şi-aştept, în scufundare, să urce nostalgia..
– Estimp, Azurul râde-n frunzişul efemer,
În care zburdă păsări şi ciripesc spre cer.

Care Mătase-Ar Fi Aproape

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Care mătase-ar fi aproape
Balsam în timp de torsul nor
În care doar Himere mor
Când din oglinzi îl laşi să scape?
Pe calea noastră steaguri vor
Să suie gânduri şi etape:
Eu, numai părul tău mă-ncape
Cu ochii mulţumiţi de zbor.
Nu! Gura sigură nu fie
Muscând că este veşnicie
De princiarul tău amant.
N-ar şti în părul ce se zbate
Să prindă ca un diamant
De Glorii strigăt sugrumate.

Cantonierul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pietre nivelezi dar iată / Că și eu, ca trubadur, / Cubi de creier fără ... →

Evantai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Reci roze pentru-a prinde viață
Vor întrerupe toate-odată
C-un alb caliciu fără pată
Suflarea-ți devenită gheață.
Dar dacă mâna-mi dezrobește
Buchetul printr-un șoc profund
Răceala lor până la fund
În râs extatic înflorește.
S-arunci tot cerul în detaliu
Ca bunul largul evantaliu
Mai bine poți ca o fiolă.
Nimic nu poate-n lume fi
Să-nchidă-n el ca o violă
Parfumul fragedei Mery.

Arătare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori,
Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori,
Scoteau din melancolie murindele viole
Suspine albe-n lunec pe-azurul de corole.
Îmi daseși – clipă sfântă – întâiul tău sărut,
Plăcându-mi să mă chinui ca un martir tăcut.
Savant lăsam beția tristeții să mă frângă,
Cum, fără de regrete și fără să se plângă.
Cules de vise lasă în suflet ce-a cules.
Pribeag, ținteam pavajul bătrân de umblet des,
Când tu, cu soare-n plete, cu-amurg lăsând să-ți cadă
În ochi, c-un râset dulce, mi-ai apărut în stradă
Și am crezut că-i zâna cu păr aprins, de-April,
Care trecea odată, prin somnu-mi de copil,
Din degetele-i roze, suave, răsfirate,
Ningând buchete albe de stele parfumate.