Spoock – Versuri.pro

Condamnat Să Te Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
1. Rime cad pe foaie, scriu rime despre tine
2. Te-am iubit, a durut, nu trebuia să crești iubire
3. Să-mi zici că nu mă mai iubești poate părea penibil
4. Să iubești fără să suferi, nu cred că e posibil
5. Multe certuri, multe lacrimi, multe zile fără soare
6. Prea multe faze naspa ce-au putut să mă doboare
7. Pășim pe alte drumuri, nu mai suntem împreună
8. Au trecut anii pe lângă noi, acum pare o glumă
9. Am hotărât să-ți dau drumul la mână cu lacrimi în ochi
10. Am vrut să ne-mpăcăm, dar știam că n-ai să poți
11. Am vrut ca să mă schimb, am iubit ca doi roboți
12. Și ne-am jurat de la-nceput că n-o să fim mincinoși
13. Știu, acum ești fericită, iubești un alt băiat
14. Nu știu cum mai poți iubi, nu știu cum s-a întâmplat
15. Te-am văzut cu el de mână și pe loc eu m-am blocat
16. E adevărat, mă gândesc cum de-ai uitat.
Refren:
1. Știi, am vrut să-ți spun mereu că te iubesc
2. Am vrut să fiu ce ți-ai dorit, dar nu reușesc
3. Am încercat mereu să-ți fac pe plac, dar ce folos
4. Că acum când treci pe lângă mine mă întorci pe dos
5. Și cine poartă vina, ce mă pune acum jos
6. Și cine e de vină că sunt neputincios
7. Pierdut printre străini privesc acum printre hârtii
8. Și îmi pare rău să văd că sunt banale amintiri.
Strofa II:
1. De acolo de unde sunt eu păsările nu mai zboară
2. Mă întorc în fiecare seară trist, aceiași scară
3. Și tot ce mă-nconjoară, tot ce văd și aud
4. Mă sugrumă-ncet și sigur pe acest pământ ud
5. Înconjurat doar de nebuni ca un nebun
6. La tine în brațe deveneam omul cel mai bun
7. Și ce vreau să-ți mai spun, eu te iubesc
8. Cu toate că uneori fac și prostii, mai și greșesc
9. Pitoresc, pierdut prin facultate stau și scriu
10. Mă simt la curs claustrofob, ca-ntr-un sicriu
11. Și încep să alerg singur pe străzi, totul e pustiu
12. Gândul zboară iar la tine și iar încep să scriu
13. Stau pe spate întins, privesc pe un tavan murdar
14. Și-mi dau seama imediat că nu ne-am mai văzut de-un an
15. E-n zadar, lacrimile cad pe foaie
16. Am rămas doar cu un gol în inimă și o bucată de foaie.
Știi, am vrut să-ți spun mereu că te iubesc
Am vrut să fiu ce ți-ai dorit, dar nu reușesc
Am încercat mereu să-ți fac pe plac, dar ce folos
Că acum când treci pe lângă mine mă întorci pe dos
Și cine poartă vina, ce mă pune acum jos
Și cine e de vină că sunt neputincios
Pierdut printre străini privesc acum printre hârtii
Și îmi pare rău să văd că sunt banale amintiri.
Te simt și nu mă satur, te am și te mai vreau, și te mai vreau, și te mai vreau…
Te simt lângă mine, chiar dacă ești departe
Te vreau lângă mine, te vreau din nou aproape
Te vreau ziua, te vreau și-n miez de noapte
Că mi-e dor să adorm seara, la tine, la tine în brațe
Și nu vreau ca să mă minți, nu vreau să-mi dai speranțe
Spune-mi că ți-e dor să te țin din nou în brațe
Spune-mi că mă mai iubești, spune-mi că nu m-ai uitat
Spune-mi că n-ai să poți să iubești un alt băiat.
Știi, am vrut să-ți spun mereu că te iubesc
Am vrut să fiu ce ți-ai dorit, dar nu reușesc
Am încercat mereu să-ți fac pe plac, dar ce folos
Că acum când treci pe lângă mine mă întorci pe dos
Și cine poartă vina, ce mă pune acum jos
Și cine e de vină că sunt neputincios
Pierdut printre străini privesc acum printre hârtii
Și îmi pare rău să văd că sunt banale amintiri

Exod

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu vreau să văd pe nimeni, îmi e silă,
De cei care ar mai răsfoi o filă
Din viața mea și apoi ar vinde-o-n rate,
Numele meu de azi e singurate.
Nu vreau compatimire, nu vreau aclamații,
Să se bucure de zarvă așa-zișii democrații,
Și micii prinți ai micilor orașe,
Ținuți de când sunt ei numai în fașe,
Cu premii de la oameni, e cuvântul puterii,
Și-n restructurare iar sărim cu premii.
Ajunge, atât, ajunge huiduiala
De la oricare scăfârlie goală.
Orice răbdare își atinge culmea,
Se încheie acum socoteala mea cu lumea.
Și apoi de ce, de ce atâta împăcare,
Și apoi de ce m-aș teme atât de tare?
Ei pot să-mi ia pământul, lucrul, casa,
Ei pot să-mi ia pixul, foaia, poate chiar și masa.
Ei pot să-mi rupă capul, tricolorul,
Ei pot să-mi ducă-n amanet zi de zi poporul.
Dar cum pot ei să ia ceea ce nu se vede,
Ceea ce nu se aude, nu se crede?
Dar cum pot ei să vândă ce nu poți cuprinde
Și ce nici Iuda n-a putut el vinde?
Aici în România e lumea cea mai tristă,
Că avem barbari la conducere, chiar mai există
Ceva ce nu poți cântări în mâini,
Când ăștia de la putere ne iau zi de zi în pumni.
Orice poți tu și eu și el, noi toți,
Un foc sublim ce nu-l pot aprinde toți hoții,
Purtăm ce nu se pune pe cântare,
O dragoste de țară, o cinste, o suflare.
A căzut comunismul, a început tirania,
Am cerut libertate de cuvânt și ce-am primit?
CNA-mania, vreau să-mi vars furia,
Vreau să pot să cânt ce vreau, vreau România
În picioare ce scandează jos, jos hoția!
Vreau o țară liberă, vreau să fiu plătit,
C-am avut curaj să fac ceva pe nonprofit.
Două gloanțe pe fundal au plecat acum din mine,
Alte două înjurături, patru rime, cinci suspine.
Din cinci în cinci ani sperăm la bine,
Oare când se va întâmpla, țara e în anemie.
Ridic o mână pentru Timișoara, pentru că-au făcut ceva
Și-i rog acum pe beat să o facă iară, da!
Încărcați armele, ridicați mai sus pancarda,
Vrem o țară democrată, nu o țară demoșpagă.
Ne conduc în sărăcie, cică spre mai bine,
Dar ne fură pe la spate și tot mai respiră.
Pentru 10 lei unii fac parnaie,
Alții pentru miliarde se scarpină la c****e.
Și ne mint în față, frate, și ne spun că ei sunt buni,
Dar ei au în spate mii de legături,
Legături aprinse, haite, mafioți legali,
Care cum ne prind se schimbă-n mercenari.
Trăim cu toții într-o lume crudă
Și sperăm zilnic la o haină mai bună.
Nu te lăsa păcălit de haina scumpă de pe altu’,
Sunt fațade false ce îngroapă banu’.
Nu mă dau mare MC, vreau doar să-ți deschid ochii,
Că trăiești în vise și nu pe forțe proprii.
Nu mă las influențat de greșeala lumii
Și eu sper la fel ca voi că se schimbă unii.

O Nouă Generație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spuneți! Generația noastră-i plină de defecte.
Ne-ați dat doar vise, nicidecum lucruri concrete.
Ne-ați dat durere, ne-ați dat frustrări și amăgire.
Vă gândiți numai la bani, nicidecum la iubire.
Trăim foarte rău, dar ne tot promiteți bine,
când voi abia, abia vă descurcați de azi pe mâine.
Ne spuneți că nu avem respect. Pentru ce să avem?
azi nici imnul țării nu se cântă prea solemn.
Și dacă astea le văd zi de zi în viața mea,
degeaba-mi spui tu mie că se va schimba ceva.
Ne numim tineri, tre’ să ne gândim la viitor,
dar ne lipsește-ncurajarea că ne va fi ușor.
Suntem învățați de mici doar să tragem din greu,
vrem oameni mai buni, dar uităm de Dumnezeu.
Nu putem avea tot, deci ne resemnăm,
dar oare până când trebuie să mai așteptăm?
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
manipularea voastră ține doar la oameni slabi.
Ne vindeți promisiuni, minciuni, n-avem cu ce plăti,
ba da, mă scuzi, îți plătim cu datorii.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
nu ne judecați pe noi că n-aveți habar
prin ce trecem zi de zi, totul e-n zadar.
Am ochii ca un radar pentru bani de buzunar,
vreau să uit de răutate, de probleme să scap,
de asta intru-n cercuri în care beau și trag.
E relativ în viața mea cam tot ce mă-nconjoară,
cei care mă înțeleg sunt doar berea și-o țigară.
Sătul de-atâta timp pierdut pe băncile din școală,
mă simt nepregătit pentru viața asta penală.
Să muncesc ca un sclav de dimineața până seara
și să simt mereu că nefericirea mă-nconjoară,
să-mi simt soarta grea pe care-o duc mereu în spate,
cu teama c-aș putea pierde totul peste noapte,
după ce am muncit pe brânci și am dat din coate,
să aflu c-am trăit doar speranțe deșarte.
azi nu mai gândim ca generația voastră,
suntem doar noi, cu mentalitatea noastră,
și eu fac parte din ea și-ncerc să mă adaptez,
sper să reușesc ce mi-am propus, nu doar să visez.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
manipularea voastră ține doar la oameni slabi.
Ne vindeți promisiuni, minciuni, n-avem cu ce plăti,
ba da, mă scuzi, îți plătim cu datorii.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
nu ne judecați pe noi că n-aveți habar
prin ce trecem zi de zi, totul e-n zadar.
Am ochii ca un radar pentru bani de buzunar.
Banii vin și se duc, nu trăiesc pentru ei,
îmi pare rău că-am pierdut emoții, oameni și idei.
Ce să faci când nu mai e nimic de spus,
când vezi că totul e aiurea și te simți în plus?
Nu-mi ține teorie, că totul e inutil,
încă mai tânjesc după un zâmbet de copil,
dar de unde să apară, în jur totul e pustiu,
cine sunt și ce-mi doresc nici că nu mai știu.
Generația noastră este acum și aici,
făce tot ce vrea chiar dacă-i interzis,
tre’ să fac și eu ceva, să mă liniștesc,
să las deoparte viciile ce mă ispitesc.

M-Ai Pierdut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și dacă am să plec din nou să nu spui nu.
M-am săturat să alerg mereu de unul singur tu
Mi-ai zis că mă iubești, dar se pare că ai mințit
Că dacă ai fi iubit nu cred că m-ai fi părăsit.
Nu pot să mai fac nimic, nu pot să schimb nimic
Vă rog să vină cineva să îmi zică că e vis
Eu n-am să mai privesc în urmă, eu nu mai plâng
Privesc doar în față să văd pe ce drum pot să ajung.
Ai pus odată punct la visele a doi copii
Acum ce e bine și ce-i rău parcă nici tu nu mai știi
Că mereu când a fost gri, am pus culoare în viața ta
Tu m-ai lăsat în urmă, m-ai dat deoparte din ea.
Aș vrea să poți să îmi explici fiecare gest scăpat
Căci nu te mai recunosc de-atunci de când tu ai plecat
Rătăcesc din vina ta poate poți să îți amintești
Cuvinte calde ce te-nveleau până să te dezvelești.
M-ai pierdut atunci, când ai ales mașina lui și banii
M-ai pierdut prin minciuni, falsități, au trecut anii
Îți pare rău mami, timpul nu îl poți întoarce
Eu nu pot să te mai iert, acum te rog să îmi dai pace.
E prea târziu acum să mai poți schimba ceva
Și te doare că tu știi că a fost numai vina ta
Anii ce au fost între noiii, parcă s-au șters peste noapte
Căci am uitat cum mă priveai în ochi și uitam pe loc de toate.
Nu-mi mai cere șanse, nu pot mereu să te iert
Acum ceva timp ai plecat, acum e timpul meu să plec.
Și dacă plec, nu mă întorc, stinge becu, încuie ușa
Nu ma m-ai privi în gol pe geam păpușa.
Și te doare că tu știi că a fost doar vina ta
Și te doare enorm acum să mă vezi de mână de ea
Și te doare plângi, nu te oprești, încă visezi
Să alergăm amândoi în ploaie printre poteci.
Eu nu am vrut să se termine, ai ales drumul greșit
Iubirea noastră s-a pierdut în fum undeva în timp
Te-am iubit, adevărat, anii au trecut și doare
Să te văd o amintire, în praf, și n-am scăpare.
M-ai pierdut atunci, când ai ales mașina lui și banii
M-ai pierdut prin minciuni, falsități, au trecut anii
Îți pare rău mami, timpul nu îl poți întoarce
Eu nu pot să te mai iert, acum te rog să îmi dai pace.
Hai trezește-te odată, am plecat, nu mă întorc
Nu sunt eu de vină, ai să observi că nu mai pot
Râuri de lacrimi vărsate printre amintiri uitate
Ce m-au schimbat peste noapte fără să observ păcate.
Am trecut la fapte, doare că-m crezut cam tot ce-ai spus
Că mă iubești, mă vrei, că nu ai nimic de ascuns
Că sentimentele sunt pure, că minciuna n-are loc
N-am bănuit o clipă că poate aveai un scop.
Iubirea a fost un joc, purtat în valuri fără rost
Am fost un prost, că am crezut cam tot ce-ai spus atunci pe loc
Nu am crezut că ai să pleci tu vreodată, băi fată
Credeam în zâmbetul tău și în iubirea adevărată.
Credeam că atunci că drumul nostru este comun
Și că n-ai să te abați tu vreodată de la drum
Visam să zbor lângă tine, o întreagă viață
Dar după atâtea vise a rămas o neagră ceață.
M-ai pierdut atunci, când ai ales mașina lui și banii
M-ai pierdut prin minciuni, falsități, au trecut anii
Îți pare rău mami, timpul nu îl poți întoarce
Eu nu pot să te mai iert, acum te rog să îmi dai pace.

Cocaina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În periferia orașului meu… e greu
Cocaina are multe victime… e greu
Mamele nu știu ce să mai facă… mereu
Aceleași victime se sparg… ca-n turneu
În ghetou… concurența de prizat
Care cade ultimul e declarat bărbat
La furat… zi de zi câte unu-i… turnat
Câte 5 ani de bucată… eliberat… condiționat.
Sunt pline beciurile și casele populare
Ascunzători de cocaină, probe incriminatoare
Sunt pistoalele ce fac vocea patronilor
De pe străzile ce sunt în jurul blocurilor
Mă întreb ce e cu băieții din parcare
Se fac în fiecare seară și cred că au scăpare
Unu pentru coca și-a vândut apartamentu’
Și dacă nu mă crezi… îți arăt medicamentu’
Bună ziua, prietene, cum te simți?
Mergi ca un bătrân de 90 și-ai
Tu dormi toată ziua și noaptea te distrezi
Și când te trezești îți vine să te mumuiești
Nu compara crack-ul cu joint-ul, vecinătatea
Și dacă nu-ți ajunge să te faci
Mâine îi dai în cap lu’ tata.
Dar cât să mai suporți ce faci cu viața ta?
Nu reușești să lucrezi, lasă-te-n pula mea
Nici tu nu mai știi câte datorii mai ai
Treci prin viață ca prin tren, iei o lamă și te tai
Intri din belea-n belea… cocaina te omoară
Vrei să scapi cumva… dar iar prizezi ceva în scară
Și dacă nu te prinzi odată că asta-ți face rău
O să ajungi să te vinzi cu totu’… ai fi un bou
Zi de zi în goană după bani… alergi
Pentru un gram de fericire… tot ce prinzi manipulezi.
Nu poți trăi fără praf… asta este viața ta
În sevraj necontrolat… ai înjurat-o pe ma-ta
Te-a trimis la gardă… te-au turnat ai tăi părinți
Ai ajuns acasă… ai început să-i ucizi.
Ai intrat în parnaie pentru omor calificat
Iarăși ești după gratii… atenționat
La vorbitor… ai încercat să scapi de fapt.
Impresionant… și cel mai bun tovarăș te-a trădat
E adevărat… ești văzut ca un caine
Mulți din prieteni vor să te vadă împușcat
Ți-ai pierdut familie, prieteni, tot ce-a contat