Sohrab Sepehri – Versuri.pro

Dinspre Pleoapa Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era o noapte copleșitoare.
Râul curgea din tălpile molizilor, spre dincolo.
Valea era acoperită de razele lunii, iar muntele strălumina de se vedea Dumnezeu.
Pe înălțimi, noi
stăteam înstrăinați și pierduți, tăpșanele erau spălate, iar privirile ni se subțiau în noapte.
Mâinile tale îmi predară mugurul verde al unui mesaj
și cu respirațiile tale, ceramica intimității se crăpă încet,
iar pulsațiile noastre se revărsară pe stâncă.
Dintr-un vechi vin, nisipurile verii curgeau prin vene
și smalțul lunii iriga zbaterile tale.
Erai uimitoare, liberă și vrednică de-acest pământ.
Verdea șansă-a vieții se contopi aerului tare de munte.
Umbrele plecară.
Și cu toate-acestea, în calea zefirului,
tufișurile încă mai tremură
și misterele se atrag.

Adresa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Abolghasem Saidi*.
Pe unde este casa Prietenului meu?
Era în zori, atunci când călărețul întrebă.
Încremenise cerul, și pedestrașul pe umbra de nisip lăsă
vlăstarul de lumini pe care îl ținea-ntre buze;
apoi cu degetu-arătă spre-o argintie salcie și spuse:
, , ‘Nainte de-a ajunge la copac există crângu-acela..
mai înverzit decât a Domnului visare,
acolo unde-atât de-albastră e iubirea,
aidoma sincerității unei pene.
Cărarea vei străbate pân la capăt
și-ți va ieși în cale trecuta tinerețe,
apoi te vei întoarce la floarea-nsingurării.
La vreo doi pași de floare
te vei opri în fața înaltului izvor al miturilor lumii.
Aici te va cuprinde o frică transparentă,
în liniștea fluidă vei auzi un foșnet
și vei vedea un țânc urcând solemnul pin,
ca să culeagă puii din cuibul de lumină,
și-atunci vei întreba:
, , Pe unde este casa Prietenului meu?.

Notă*
Abolghasem Saidi este una dintre figurile proeminente ale celei de-a doua generații de pictori moderniști iranieni. Este cunoscut pentru picturile sale poetice cu copaci înfloriți.

În Golestan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce-ntinse-s câmpiile!
Și munții ce înalți!
Proaspăt e izul ierbii-n Golestan!
Caut ceva pe-aici, poate un vis,
O rază, un fir de nisip, un surâs. Cine știe?.
Din urma plopilor
Răsare pura moleșeală ce mă cheamă.
Mă odihnesc sub ramuri, suflă vântul, l-ascult c-urechile ciulite,
Cine-mi vorbește?
Privesc cum se târăște o șopârlă.
Pornesc din nou la drum.
Îmi sare-n ochi câmpia cu lucernă,
Apoi terenul cultivat cu castraveți,
O solă cu șofran,
Și-uitarea de pământ.
Pe malul unui râu
Descalț sandalele și îmi scufund picioarele-n vâltori.
Ce verde sunt
Și cât de-nfiorat mi-e trupul!
De n-ar veni nicio tristețe de dincolo de munte..
Cine se zbate din spatele acestor arbori?
E cineva! O vacă paște iarbă pe-un islaz.
E miez de vară.
Și umbrele cunosc că-i vorba despre ea.
Aceste umbre nepătate,
Un colț de puritate străvezie.
O, voi, copii ai sentimentelor! Veniți și răsfățați-vă cu jocuri.
Nu-i goală viața:
În ea-i tandrețea, mărul și flacăra credinței.
Și, da!
Hai să trăim cât timp se-mpurpurează macii.
În inimă-mi rămâne ceva ca un desiș de raze,
Ca somnul pâlpâind în fața aurorei.
Și sunt atât de încântat
Că-aș vrea să fug
Până-n străfundul vastelor câmpii
Și înălțimi montane.
Din depărtări răsună un ecou,
O voce ce mă cheamă.

Oaza Din Clipă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă veniți să mă căutați,
voi fi dincolo de nimicul pământului.
Dincolo de goliciunea pământului există un loc.
Dincolo de pustiul pământului, venele aerului
sunt pline de găi care ne aduc vești
despre o floare abia înflorită în oaza de la capătul îndepărtat al pământului.
În nisip se găsesc desenele copitelor de cai,
ale agerilor călăreți care-n zori se-ndreptară către
amețitoarele înălțimi ale adormirii macului.
Dincolo de nimicul pământului, evantaiul dorinței rămâne deschis:
imediat ce briza-nsetată trece prin lăuntrul unei frunze
și se aud clopotele ploii.
Aici omul este singur
și în singurătatea sa
umbra unui ulm se extinde până-n eternitate.
Dacă veți veni să mă căutați,
veniți, atunci, încet și cu grijă, ca să nu se zgârie
porțelanul singurătății mele.

Existența Până la Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La noapte
un vis ciudat
va deschide accesul la cuvinte.
Vântul va avea ceva de spus.
Mărul va cădea
și rostogolindu-se pe virtuțile brazdei hrănitoare
va ajunge la existența pământului absent al nopții.
Acoperișul unei himere se va scufunda.
Ochiul
va distinge trista inteligență a plantelor.
O iederă se va cățăra
încolăcindu-se pe imaginea lui Dumnezeu.
Misterul se va revărsa.
Rădăcinile ascezelor timpului
vor putrezi.
Pe drumul umbrelor
buzele preferate ale apei
vor emite sclipiri,
iar inima oglinzii își va dezvălui misterele.
La noapte răsuflarea Îngerului
va scutura trunchiul esenței
răspândind aura petală cu petală.
În cea mai ascunsă dintre nopți
o insectă va experimenta în ființa sa interioară
partea fertilă a singurătății.
Și-n interiorul cuvântului auroră
vor răsări zorii.

Din Verde-n Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În acest întuneric
visez la un miel strălucitor
ce se hrănește din pășunea oboselii mele.
În această întunecare
îmi văd brațele întinse a rugăciune
sub aceeași ploaie
care a înmuiat incantațiile primordiale ale omului.
În această obscuritate
am deschis poarta străvechilor câmpii,
către auritele culori din zidul mitologiei.
În acest timp întunecat
am văzut rădăcinile,
iar pentru vlăstarul răsărit al morții
am tradus semnificația apei.
De verde a verde
de Sohrab Sepehri.
Yo en esta oscuridad
sueño con un cordero luminoso
que se alimenta del pasto de mi cansancio.
Yo en esta oscuridad
veo que mis brazos se extienden a rezar
bajo la misma lluvia
que humedeció las oraciones primarias del hombre.
Yo en esta oscuridad
abrí la puerta a las antiguas praderas,
a los colores dorados en el muro de la mitología.
Yo en esta oscuridad
vi las raíces,
y para el retoño joven de la muerte
traduje el significado del agua.
traduccion del persa – Ghazal Zeinab Ghazi