Sedatu' – Versuri.pro

Hai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prins între gratii, sunt legat tactic,
stau pe podea și toată ziua practic,
ascultă-mă, vezi că sunt antipatic,
cine p**a mea zice că-s simpatic,
nu observi, mă zici cam ieșit din arctic,
e alt tic, alt tric, altă voce la plic,
e tipic românului s-ardă mai închis,
cu o tendință mai rea, am înscris,
m-am desprins, de tine și părerea ta,
exact cum la joint se desprinde foița.
da, chiar dacă n-am flow, n-am ritm,
chiar dacă sunt varză, eu nu dorm
ca tine mort de beat pe terasă,
mai bine stau și aprind unu cu băieții acasă,
vezi zi lu prietena ta că iar stă mai bine rasă,
hai dă-o pe mă-ta afară din casă, sau lasă,
că ne mutăm la altă masă,
chiar nu știu ce dracu să fac,
să scap de durerea asta de cap,
sigur o să te bat, până o să faci infarct,
aici nu-i nici un gen de devil art,
e petrecere în casa lu tactu, chiar
dacă ard, ce-ți pasă ție, poate
mai sunt alții ca mine o mie,
poate că mai sunt 10 mii,
ce își așează versurile pe hârtie,
că știi și tu de cocalari și fițe e plină lumea,
nu ai cum să-ți faci loc, e cam aiurea,
hai să lăsăm dracu în p**a mea simțirea,
hai să rulăm și să bem o sticlă Unirea
e cea ce ne aduce frați aproape,
m********a e drogul ce ne pune pe spate,
lsd e cel ne rupe de realitate,
h*****, eu la ea nu m-aș băga frate,
luptate ești în lumea noastră fără acte,
chiar dacă noi suntem băieți ce umblă cu lucruri furate
tot noi suntem aia care, îți răsunăm în urechi în noapte.

Răsărit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă aș fi putut schimba totul într-o secundă,
Visele deveneau realitate, dar totul se scufunda,
Încet se pierd toate calitățile firii,
Omul se îngroapă singur, dă uitare simțirii,
Crezare nesimțirii, batjocură iubirii,
Se transformă în robot, în căutarea nemuririi,
Tot ce vreau e să plec undeva departe,
Unde nu va fi nimeni care împarte și desparte,
Toate aceste sentimente, aceste calități,
Nu vreau să am prieteni, vreau să uit de toți,
Am în jur numai animale ce au uitat de onoare,
Și frații mei se luptă între ei să se omoare,
Simt că lumea are nevoie de puțină culoare
Așa că merg să văd răsăritul în adevărata lui splendoare.

Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De mic ai început să îți pui în ordine marile visuri
Dar când ai crescut n-a fost așa, te-ai pierdut printre pixuri
Ascultă-mă că viața e pastel de abisuri
Și eu am fost ca tine, poate că mi-a fost bine, poate că mi-a fost greu
La 15 ani fără un ajutor devii un derbedeu
Lumea îți spune nu bea, nu fuma
Amice termină-n p**a mea și nu te mai droga
Dar de ce să le dai interes
Că după ce-ai ieșit din doză, e tot același stres
Știu că ești încolțit din toate părțile
C***u asta de respect nu-și găsește proporțiile, închide porțile sufletului tău
Și nu te speria frățioare vom trece și de greu
Și scrie ce simți și fă ceva
Nu bate străzile orașului căutând dava
Chiar dacă e ea e t***a ta, e frate și la alții, v-a prins pe toți în vraja ei
De v-ați uitat și frații
Toate pipițele își etalează fițele
Poate găsesc un vagabond să le întrețină tendințele

Prea Multe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Caut puterea să pot să trec peste probleme,
caut speranța de a trece peste ele.
Aceste vremuri sunt prea grele,
prea multă durere, prea multe hiene.
În aceste vremuri nu mai există iubire,
prea multă ură, prea multă nefericire.
Prea mulți oameni săraci, prea multe lupte între frați,
prea mulți copii amenințați, lăsați, aruncați ca niște rahaturi.
Sunt prea multe bănci, prea puțini bani, nu mai avem nici ani,
sunt prea mulți puștani care fumează și devin golani.
Se construiesc prea multe autostrăzi, din ce în ce mai multe brigăzi,
se sparg în fiecare zi prea multe vene, se uită foarte rar despre durere.
Prea mulți boschetari mor pe lângă blocuri, uitați de lume și de locuri,
prea multe locuri ce au fost uitate, lăsate abandonate, prea multe fapte
rele se comit, rămân prea uimit, cum tu te lași umilit.
Prea multe mame devin panarame, ca să-și ia de mâncare,
prea mulți tați ce-și lovesc copiii ca niște ratați.
Sunt prea multe vicii, prea mulți oameni fără servici,
prea mulți copii fără părinți, cam ăștia suntem noi aici.
Și ce am reușit? Nu am făcut nimic, ne-am rătăcit.
Ne dorim prea multe, și am uitat să facem bine,
am uitat cum e când ai pe cineva lângă tine,
avem prea multe gânduri rele, ne provocăm prea multe belele,
tot ce ne rămâne în spate e doar durere.
Ne gândim decât la banii și la avere,
ne-am lăsa copilul înfometat pentru o halbă de bere,
ne-am bate nevasta și mama pentru un strop de putere,
le chinuim viața celor dragi ca niște hiene.
Revino-ți române, sunt vorbe grele,
revino-ți și simte ceva din ele, simte ceva din
această epocă de suspine, gândește la ziua de mâine,
gândește-te la toți compatrioții ce îi ai lângă tine,
ajută-i, educă-i, îndrumă-i să meargă pe drum bine,
să nu facă ca mine sau ca tine,
să nu-și vândă sufletul pentru câteva bile.
Eu mă gândesc la cei ce și-au dat viața să trăiesc,
din sângele lor s-a format acest izvor ceresc,
și eu tânjesc la o viață mai bună
în această Românie proastă,
dar pentru asta tre’ să ne ridicăm și să urlăm
precum o pasăre măiastră.

Demoni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am cearcăne, am roșul iadului sub gene,
corpul e sfâșiat de așchii demoni,
răsună ecoul de sub scripete,
din negrul ochilor mei se-aud doar țipete, aprinde-te,
suflete ce zac în pântece, mașina timpului întrece,
sub tălpile eroului gheața e rece,
sunt zece, sunt nouă paragrafe ce-așteaptă
să lege fantasma în răgete, cuprins de valuri
fericite, ascultări de minuni nepornite, vizualizări
obosite, țintele-s ochite, doar ce așteaptă mâna zeului
seringile răstignite, gemete și scrâncete în cete
de sete, femei bete își formează propriile secte,
războind abisul cărții plină de secrete, miile
de capete absente tânjesc la minții șirete,
câmpia iadului e plină de burete, făcută din oameni
morții, așa că teme-te, nămetele de foamete își trage
frații în groapa de râsete, un novice își așteaptă
prada printre rândurile alchimice, doar
cei ce leagă povești cosmice rămân cu cicatrice,
ferice de cei ce încă nu și-au zis cele trei lirice,
orice om poate fi complice, în ace zilnice ne înțepăm
durerea, crimele războiului aduc plânsete atomice,
numai copii grațiilor înțeleg rimele clinice.
Instinctele animalice așteaptă să calce paginile
artefice, în mințile noastre se fac disecțiile,
se fac și dicțiile, ascunse în colțul spart al vremii
se împrăștie fițele, în nopțile negre doar
hârtiile îți mai redau direcțiile, adormitele kile,
formează chipurile mașinilor incredibile în litere,
e abatere de la cunoaștere, e creștere de transmitere,
e admitere la testul de putere în promitere,
autorecunoaște-te, dezbate-te, rezolvă misterele ce-ți
provoacă ardere, e naștere de răbdare, creștere de
acomodare, aprofundare în veninul acestor bastarde rare,
accelerare de acaparare în versul de abilitare,
armatele militare merg la bombardare, în drumul spre
autooxidare, muncitorii răului își trag tălpile agale,
prinși în balamale de canale, trezesc animale demențiale,
copii bagă în ei numai chimicale, jale
în hale istericale, s-au rupt două zale din lanțul
de trădare, mergi la dezintoxicare, nu mai aștepta
biletul, nu ai să primești niciodată validare.

Pe Vers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă nu o dai pe vers, atunci o dai invers
Și n-ai cum să fie perfect, în acest gol imens
În care se târăsc cei ce te urăsc
Și tot ce zic n-are sens, dar totuși sună a vers.
Poate că eu nu îți pot oferi ce îți poate
Oferi altul și sunt doar un sihastru
În al meu astru sunt aspru, în acest
Vers o dau prea pervers și mă ghidez
După același interes la care tânjesc
Îmi doresc să trăiesc pentru interes
E greu de înțeles, ce vă povestesc
Una vorbesc și alta gândesc..
Fiecare rimă pe care o scriu acum
E ca parte din mine ruptă și îți spun
Că sunt puțin nebun, și zic bum bum
Când mai iau un fum, m-adun,
După aceea mai trag un fum,
Și iar bum bum, în acest univers
Totu-i pierdut, fără sens, fără înțeles,
Nu mai am stres, totu-i perfect,
Angelic, aici nu am probleme,
Am doar gânduri ce trebuie,
Transmise prin vene, o armă de putere
Cu care te fac să uiți de vreme,
Am trei prieteni imaginari și o cutie de lene,
Un pahar de libertate, o sticlă de fapte..
Sunt plictisit de toate,
Tu mergi pe coate, eu merg pe vers
Știi că nu-ți dau interes,
Mă ghidez tot după ce știu, zic..
Și după aia văd că n-am făcut nimic
Și tu ești mic.. în acest peisaj unic
Prin care găsești tarfe, gaborii și multe spume,
Care n-au nume și o dau pe bune, o dau în glume
M-am săturat de această națiune care te pune,
Într-un stres, dai invers că trebuie să mă trezesc, din acest vis,
Sunt compromis,
Nu-mi vorbi de lume, m-am săturat de ea, e prea rea,
Și prea meschină, gândește la ziua ce-o să vină
Într-o mașină, sau într-o vilă cu piscină
Și eu n-am vină, că nu putem avea astea.
De ce p***a mea nu faci ceva în viața ta
Când vezi că nu avem cu ce ne îmbrăca,
Nu avem ce mânca, nu avem ce fuma
Dar avem ceva vise, dar asta n-o să ne țină
De cald iarna, când te uiți la factură și vezi
Că e prea mult, începi să te enervezi.
Atât am avut să spun, n-am de la cine să primesc răspuns.
În fine, sper să-mi fie bine
Și să pot să continui să-ți fac rime.

Tot Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă, asta-i nebun, o spun cam mulți
Da’ am ură-n mine încât să mut munți..
Că spun ce gândesc oricum mă doare-n p***a
Reprezint Ostroveni, Vâlcea f***’n gura..
Sedat sau sedativ e numele, așa mă știu toți
Un simplu derbedeu sătul de atâția proști
Nu o ard ca alții cu pistoale și prostii
Sunt un simplu om, mai mult n-aș putea fi
Zimi dacă știi atunci cum e să fii în locul meu
Spune dacă știi cât ne-a fost nouă de greu
Să putem trăi în țara asta de c***t
Hai, da-te-n p***a mea că totu-i adevărat
Și nu am cum să vorbesc despre bani și femei
Când eu nu am în buzunar decât câțiva lei
Și-acum mă-ntreb.. Și tu trăiești așa?
Sau tu o arzi cu un BMW și o t***ă-n p***a mea.
Refren:
Tot aici sunt, tot Vâlcea reprezint
N-ai să mă vezi niciodată fugind
De cartierul meu și de băieții mei
Că doar cu ei am trecut peste ani grei.
Mă trezesc de dimineață, fumez o țigare
Când mă gândesc mă doare foarte tare
Cât o să lupt contra a ceea ce nu pot vedea
De ce p***a mea mai trăiesc pe lumea asta
Dacă totu-i cu c***u-n sus
Doar sper să găsesc ceea ce mi-am propus
Nu pot să țin capu’ sus, sunt injectat de drog
Și cred că o să renunț în curând la tot
Că de-o viață mă urmărește, și-ncet îmi șoptește
Eu îl ascult și-n curând o să fiu pământ
Mereu am încercat să fiu normal
Dar niciodată nu am putut, și mereu am vrut
Să fiu cu băieții, să trag un cui
Și să beau o sticlă de bere
Și doare, vere! Când vezi că toți te ocolesc
Și tot ce ți-a mai rămas e un suflet pervers
O ultimă fărâmă din tine te mai ține
Pe picioare, și doare al dracu’ de tare
Când îi vezi pe toți că dau la 4 ace
Tu n-ai decât un trening larg
Și niște bocanci cusuți cu ațe.
Refren:
Tot aici sunt, tot Vâlcea reprezint
N-ai să mă vezi niciodată fugind
De cartierul meu și de băieții mei
Că doar cu ei am trecut peste ani grei.
Totul a fost aici și va rămâne mereu
Totul rămâne între tine și fratele tău
Nu te vinde pe foi, ca o c***ă
Și vreau să spun că…
Ce-ați tras, ce-ați ars, ce-ați spart
Și chiar și ce-ați desenat pe gard
Combinațiile, relațiile și bătăile
Vor rămâne scrise întotdeauna pe tine
Îmi vine să plec departe, să las totul în spate
Dar nu se poate,
N-ai cum să-ți abandonezi scara
N-ai cum să uiți primu’ loc în care ai tras m********a
Eu sunt așa și niciodată nu mă voi schimba,
Nu o să renunț niciodată la cartierul meu
O să fiu mereu făcut agheu, în blocu’ meu
În scara mea, reprezentând Vâlcea.

Încă O Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Încă o zi trece, încă o dată îmi pun inima pe hârtie,
Încă o zi trece, încă o veșnicie în care m-am gândit la tine.
Încă o zi tristă în care mi s-a umplut sufletul,
Așteptând ca un nebun, până seara să-ți văd zâmbetul.
Încă o noapte va trece, în care vom sta amândoi,
Încă o dată vom uita de zilele cu ploi.
Încă o dată voi simți iubirea dintre noi,
Voi simți acel sentiment de fericire până-n zori.
Încă o dată mă gândesc cum am fi unul lângă altul,
Dar de fiecare dată mă îngrozesc când îmi e gol patul.
Nu aș vrea ca altul să te ia de lângă mine,
Vreau să stau cu tine până ce moartea după mine vine.
Nu mai vreau suspine,
Vreau zile senine pe care să le petrec cu tine.
Poate nu mă crezi, poate nu mă iei în seamă,
Multe fete râd și își bat joc de această dramă.
Stau și mă uit la o poză în ramă,
În care eram noi doi și ne rugam ca timpul să rămână-n stană.
Încă o clipă trece, încă un moment de amăgire,
Că nu pot să-ți simt brațele cum mă cuprind, sunt doar rime.
Încet, încet mă gândesc, îmi aprind o țigare,
Stau și mă uit pe geam cum dispare soarele-n zare.
La fel cum cafeaua își lasă acea savoare,
Tot atât de mult vreau să stau eu,
Să dorm pe ale tale picioare… știu că nu am scăpare
Din această mireasmă minunată,
Care mă trezește în fiecare dimineață și îmi dă poftă de viață.
Vreau să te am în față, să te sărut încet și blând,
Sunt doar un simplu vagabond ce cutreieră acest pământ.
Stau singur în cameră și se aude o voce spunând:
Te iubesc și vreau să fiu lângă tine… râzând.

Ai Grijă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce e vina mea, de ce sunt eu de vină?
De ce se întâmplă așa?
Când știi că trăiesc pentru tine…
Mă simt în plus și nu e bine…
Nu contez, nu îmi dai interes
Toate visele mi le-ai f***t, mi le-ai șters
Ai grijă, timpul nu se întoarce invers
Nu-ți bate joc de mine, vine momentul
când vei regreta aceste zile…
Nu mai am rime, tu mi le-ai luat pe toate
Și ai plecat în noapte fără să te gândești la fapte
Ține minte, roata se întoarce, la toți ne face,
Viața la fel, ne dă iubire și
Apoi distruge totul cu un fulger,
Pe care îl simți până în adâncul tău,
În tine e un hău, și nu-l vei putea umple
E prea greu
Să treci peste acest venin, e un chin,
Te simți ca un cretin,
Că încă te mai gândești la ea
Pe când ea se bucură de iubirea altuia
Îți f***e realitatea și nu mai poți sta în picioare
Îți vine să spargi tot, dar de ce oare?
Îți spun, frățioare… fii tare.
Așa mi-a făcut și mie prietena…
La fel simțeam și eu în momentul ăla
Nu mai aveai nici un răspuns
Eram dus, cu taxiul la ghilotină.
Nu aveam nici o vină…
Ai grijă pe cine iubești, pe cine îndrăgești
Trebuie să te ferești de acești șerpi.
Nu-i lăsa să-ți f***ă sufletul…
Și să-ți fure zâmbetul.
Ai grijă să nu îți ia totul
Când îți vei da seama nu vei mai găsi antidotul.
Pe ea acum nu o mai interesează…
Că a distrus o iubire ce e încă trează…
În sufletul meu, și cred că și în sufletul tău
Dar tu ești prea de gheață ca să mai ții minte
Cum era înainte, cum te bucurai de ale mele cuvinte
Nu aveam multă minte… îți spuneam orice gând
Orice sclipire, orice clipă de fericire
Doar cred că tu așteptai ziua ce vine,
Nu te gândeai la mine…
Mă mințeai că mă iubești și că sunt totul pentru tine
Cum ai putut să fii așa de meschină…
Atât de crudă cu sufletul meu…
Ți-ai băgat p***a în el
L-ai lăsat fără un țel…
Doar sper să pot trece bine și peste asta
Nu cred că va mai fi iubire în viața mea
Cum a fost ea
Și de asta spun, ai grijă pe cine iubești
Că poate e un alt șarpe ce te așteaptă
Să te vadă rupt, ai grijă că pe mine m-a f***t
Exact cum ți-am spus la început.
Ai grijă pe cine iubești, pe cine îndrăgești
Trebuie să te ferești de acești șerpi.
Nu-i lăsa să-ți f***ă sufletul…
Și să-ți fure zâmbetul.
Ai grijă să nu ia totul
Când îți vei da seama nu vei mai găsi antidotul

Război

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt semne ce strigă,
sunt plicuri, e frig, ba…
Căldura m-atinge, ecoul se stinge,
țigarea se aprinde, pe față mă minte,
visează, atinge, simte, cuprinde,
Trăiește-ți viața, nu mai fi cuminte,
eliberează-te din lagăre,
dă drumul la cuvinte,
ieși din morminte,
Fă-i pe toți, leagă-i pe toți,
nu vezi că sunt hoți,
fără mască, nu poți,
trebuie să faci un negoț,
La moarte hai toți, vă împușcăm în nopți,
nu pot să mă opresc, eu vă detest,
asez un vers în timp ce zbor,
mă opresc la capăt de coridor,
Deschid ușa, fac un pas și pic în gol,
Mă înec încet, nu vezi că și tu faci la fel?
cumpară-ți inimă de fier,
ca să reziști… e un pastel
de triste ploi, e un inel,
e un copoi
Hai să ne ridicăm amândoi, să
luăm în brațe acest război,
Și chiar dacă o să ne pierdem printre inamici,
Eu o să fiu în cer aici,
o să te-aud când o să zici:
Frate, ajută-mă, vino să mă ridici.
Și o să vin, frate, o să te-ajut,
Îl las pe diavol fără cuvinte, mut,
O să-l învingem, nu o să mai dăm înapoi,
Suntem sătui de ei și ei sunt sătui de noi,
Suntem români și suntem mândri, ăștia ca voi,
trebuie aruncați în noroi,
nu trebuie ascultați, trebuie sfărtecați,
voi n-aveți tați, nici eu nu am,
nu știu cât timp o
să mai stau atât de calm,
nu știu
cât o să mai pot, să-aștept să iasă în public
ca să-și bată joc de mame arse în
al sărăciei foc, de copii talentați ce nu
își găsesc loc.
Dar o să vină timpul nostru,
o să scăpăm și de-acest monstru,
și-o să trăim liberi și fericiți,
și-o să se-ntoarcă frații, sunt atâți
ce au plecat de lângă noi,
să facă un ban, să nu zacă sub ploi,
să nu-și lase copiii pe la un vecin sau doi.
Și o să reușim să ne trimitem copiii la școală,
Și o să reușim să ne vindecăm de o boală,
Și-o să-ncetăm, frate, să ne dăm foc,
Și o să fim români
În țara noastră, nu printre străini.