Satoshi – Versuri.pro

Căștile Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Căștile mele îmi spun doar ce vreau să aud și nu așteaptă complimente sau cumva să le răspund
Căștile mele au diplomă de psiholog și mă faceau să merg atunci când lumea mea se-oprea pe loc
Căștile mele erau și când ne-am cunoscut și când cu lacrimile-n ochi la aeroport te-am petrecut
Căștile mele mă ajutau să uit de veștile rele și mă faceau să fiu ca-n peșteră-n ele
Numai cu căștile mele
Puteam să uit că vara-n care ne iubeam e în trecut și-acum te văd din nou în găștile rele
Fără umbrele, noi împărțeam un cer și un refren care suna perfect numai din căștile mele
Ochii la stele, te caut undeva acolo și aș vrea să fii tu tristă ca muzica din căștile mele
Dau jos măștile grele
Eu nu mai cred în oameni, doar în cei ce-mi cântă în căștile mele.
Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos
Eu vreau acasă, așa că dați-mi-le-acum
Primăverile și toamnele mi-au spus
Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum.
Se supără când trec la boxe, căci le pare că sunt bine și nu le vreau lângă mine
Căștile mele
Mă știu și slab și prost și motivat, flămând, grăbit, îndrăgostit și deprimat
Probabil sunt femei, fiindcă ne-am apropiat mai mult atunci când mama a plecat peste hotare și-am rămas doar eu cu poezia, sărăcia, visurile și cu Linkin Park
În căștile mele
Mă apărau de vânt și de prostii ce răsunau atât de des în jur din gurile rele
Micuțele ele, se-ncâlceau la fel des ca gândurile și emoțiile mele, fiindcă-n buzunare nu era nimic, doar chei și numai căștile mele
Știau cât timp îmi ia să vin pe jos până la ea și-apoi deodată-napoi, căci tatăl ei nu o lăsa să meargă cu-n băiat care avea doar căștile mele.
Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos
Eu vreau acasă, așa că dați-mi-le-acum
Primăverile și toamnele mi-au spus
Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum

Eden

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA 1:
Voi fi o palidă paletă de culori
Dacă luminat de tine nu mă duc în nori,
Dacă-n ale tale plete nu cunosc măcar un fir,
Dacă n-o să mă mir când la mine cobori
A ta privire – Tu știi
La mine-i știre – Când scrii
Tu mănăstire te ții,
Iar mie-mi place să fii anume-așa
Te rog, fii cum vrei:
Mona Lisa – Tu
Pătrat – Eu – Te-am negat
Temelie tu mi-ai dat – Eu am creat
Din tine tot ce-ai vrut
Sau cât mi-ai dat tu crud,
Dar am păstrat
Edenul tău și-al meu, Edenul tău și-al meu.
Seriale creăm, selenare visăm
Clipe eterne, dar pe internet
Între noi numai dorul – Intrus îl lăsăm
Să intre-ncet – Blestem
La somn în ger – Plecăm
Un somnifer – Vă cer,
Că azi dorm singur în Eden.

REFREN:
Singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
La sigur mâine ne vedem, ne vedem, ne vedem.

STROFA 2:
Ne vedem mâine sau altfel murim
Altfel nu-i voie și altfel nu știm
Altfel e gata și altfel e tot
Altfel e Alpha – Omega – Potop
Ne moare și lumea pe care-o zidim
Cronos, te tai dacă nu ne privim
Cu singura-n ochi măcar pentru o clipă
N-o să ai timp să te aperi cât țipă
Copiii tăi dacă nu mă lași s-o văd
Și repede cred, da repede cred
Vei scoate nisipul din orice clepsidră
Scurgă-se cuarțul, spargă-se sticla
Lasă-mi-o-n brațe, fără de pripă
Să se agațe clipă de clipă
Mâine cu ea, dar azi încă singur
Mâine cu ea, dar azi încă singur.

REFREN:
Singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
La sigur mâine ne vedem, ne vedem, ne vedem.

Titanic Trip

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Verse 1:
Eu număr fire de nisip
Și mor în fiecare zi
Timpul e cel mai mare trip
Din care nu mă pot trezi
Dau de pomană gânduri și
Încerc să cred că-s împăcat
Între a fi și a nu fi
Aleg să nu fiu întrebat.
M-apuc să regret cu viteza luminii
Că sunt un preset renegat al uzinii
Că nu-s un profet adorat de mulțime
Aș vrea să fiu bine, dar ce-nseamnă bine?
Frustrările toate acasă la ele
Prin faptele, vorbele, piesele mele
Perindă-se toate-n cadențe elene
Furie și lene, dar poate că, nene.
Titanicul meu de prea multe iceberguri a dat
Și-a fost instant rebotezat în Arca lui Noe
Potopu-n canoe nu-l treci, nu poți – nu-i voie
Sunt legi ce ne domină pe noi. Nu vreau
S-amărăsc pe cei care încredere nu au
În tot ce creez și universului eu dau
Dau numai în credit ca apoi să pot să iau.
Și eu nu mai am răbdare să văd tot atâta floare
La urechile la care am câte-o privighetoare
Eu nu mai am răbdare să văd tot atâta floare
La urechile la care am câte-o privighetoare.
Chorus:
Dau gânduri de pomană, încerc s-ascund măcar o rană
La cicatrice vrana s-a rupt: lumea are hrană.
Verse 2:
Stop la gânduri, sunt constipat de ele – play acum la instinct
Patru scânduri m-așteaptă grele – n-am vreme de zăbovit
Între rânduri și mii de stele mă văd acum rătăcit
Patru vânturi îmi așteaptă pielea cât încă nu s-a răcit.
Prefer să fiu un Ahile, decât să mă vizitați în bahile
Decât să rămână din mine doar kile
Decât să mă descompun în aur prin vile
La render mi-i acum filmul
Ultimul procent și eu devin primul
Fac totul încet – să-mi știe și fiul
Câte se-ncâlcesc pân-o să prinzi firul.
Chorus:

Origini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Eu am origini din care mă trag
Și-origini la care nu vreau să mă-ntorc,
Origini care mă trag
Și-origini de care eu nu știu deloc
Și am rădăcini, buruieni și sevă și secetă, ploi, putregai și verdeață
Rădăcini, buruieni și sevă și secetă, ploi, putregai și.
Originile mele mă trag
Dincolo de grijile făcute șirag,
Dincolo de crăpăturile de pe prag,
Dincolo de lume, dincolo de nume, dincolo de sume
Sau mai bine zis de absența lor.
Oare de cât alb și oare de cât negru
Am nevoie ca să fiu integru?
Scot cartofi din funigini și mă întorc la origini
Eu funigine vreau s-ajung – bulgări de cartofi să ung,
Prin gene să curg, să nu încurc și să nu mă-ncurc
Vreau sevă s-ajung, vreau sevă să.
Lăsați-mă, turme curmă viața urmele pieții încurcă ața
Firului din care noi suntem țesuți,
Gândului din care suntem concepuți
Pusă-i, trasă-i trainic lesa
Strânsă-i bine de adresa
Vieții mele pe care scrie: Origini, Origini, Origini.

Strofa 2:
Cine, dacă nu tot noi?
Unde, dacă nu la noi?
Să pogoare numai ploi
Pe ogoare de nevoi
S-ajungă la rădăcini
Ca vecinul la vecini
Și să ceară sare, sare
Ce ne va ieși pe ochi
Și să ceară ceara care
Stă zidită în urechi
Să facă o lumânare
Nouă-n ziua de priveghi
Nouă-n ziua de priveghi
Tot mai bine e pe vechi
Eu la origini am priveghi
Privighetori am în urechi,
Origini.
(Fragment din „Structura Liricii Moderne” de Hugo Friedrich, Editura „Univers”, Bucureşti 1998, Pag. 107)

Cad În Sus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chorus:
Am o mie nouă sute de idei într-o secundă
Sunt în ring cu al meu creier şi pierd rundă după rundă
Mă trezesc după knockout, kappa-mi este numai somnul
Simt că tot ceea ce caut e-n Satana şi în Domnul.

Verse 1:
Prindeţi-mă-n mâini prieteni
Cad în sus, n-am aer
Neuronii toţi mi-s ţepeni
Capul meu e-un fraier
Dacă n-aş primi durerea
Nu aş şti plăcerea
Vreau să simt în gură fiere
Vreau să-nghit tăcere.
Am prea multe gânduri – nu ştiu cum să le dezbrac
Am războaie-n rânduri – nu ştiu cum să le împac
Ştiu că sunt Tupac, însă totuşi tac,
Însă totuşi
Trag din mine, trag, mă transform în prag,
Însă totuşi,
Simt că mă desprind, prind ideea, prind,
Însă totuşi,
Am un mecanism, am în cap turism
De imagini
Pot să nu le-apuc, sau să le conduc
Fără margini
Pot să mă usuc dacă nu mă duc
În imagini.
Chorus

Verse 2:
Sunt Manole, sunt Manole
Construiesc şi se răstoarnă
Sunt Manole, sunt Manole
Vărs şi iarăşi mi se toarnă
Aruncaţi paharul, vă rog
În păcat mă împac şi mă rog
Împăcat în păcat eu mă rog
Şi mă rog, îmi place!
Vreau s-adun şi-apoi să înşir
Înşirat, dar totuşi în şir
Să descos creierul fir cu fir
Când nu am ce face
Doar ideii eu mă închin
Chiar dacă ideea-i în chin
Numai chinul te face plin
Şi n-ai ce-i face.
Nu mă lamentez, eu încerc să creez
Şi mă tot cercetez şi descopăr
Sunt oameni născuţi ce flămânzi şi desculţi
Mai curaţi sunt decât Mister Proper
Curaţi nu ca trup, ci deoarece rup
Generaţii întregi de mizerii
Doar pe ei îi admir, vreau să fiu uns cu mir
Ei sunt mirul şi sursa puterii.
Chorus

Rush

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chorus:
Bang – Bang!
Rush suferim, simulăm. Rush
Simu-simulăm, suferim. Simulăm. Rush.

Verse 1:
La modul adrenalin, amfetamin Rush!
Ademenim, amenințăm Karma!
Încremenim când auzim Marș!
Anii ne-mpușcă, timpul e arma
Rai pe pământ, rai până când omul
Vorbe în vânt scuipă în gând. Pomul
Vieții în schimb plânge înfrânt. Codul
Genelor sterp, sângele fiert. Rush.

Chorus.

Verse 2:
La modul:
Nu mai pot crede în cel ce se crede tovarăș
decât lame în spate mai bine într-înșii băga-mi-aș
eu am numai un frate și sângele nostru e martor
când te leapădă toate doar sângele rămâne vector.
Rush! În intenția de-a deveni idee
Marș și atenție la kitsch-uri și clișee
Rush! În potențialul lucrului cu sine
Marș evidențiat la eurile pline! Marș!.

Chorus.

Cum Vrem Cum Este

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chorus:
Nu-i chiar așa cum vrei
Ori n-ai timp, ori n-ai lei
Depinde cum o iei
Știi și cum, dar nu vrei.

Verse 1:
Nu-i bine cum vrem, îi bine cum este
Nu te văicări-n zadar
O lună ești sub, o lună ești peste
Mai depinde și de zar.
Dacă este – foarte bine
Dacă nu, o să găsim
Scoate-l pe Hatiko din tine
Dar nu fă pe Mr. Bean.
Dacă n-ai mâncare – Fute-o la plită
Dacă n-ai plită – scoală din pat
Lenea nu doare, lenea dă mită
Lenea imită omul de fapt.
Lenea-i cucoană mare
Tot tu ai pus-o acolo
Apuc-o de păr și gâtui-o tare
Ca să nu-ți spun mai încolo:

Chorus

Verse 2:
Se pare că ai prea mult timp dacă-ai găsit să spui că n-ai
Din tot ce poți face cu vina, tu, alegi doar să o dai.
Dai greș
Sub preș
Te grăbești
Plătești
N-ai cash
Ești Flash
Apoi vine DJ Smash.
Dar valul nou îl faci și tu
Depinde cât loc ai în tazic
Vrei mâncare? Nu-i destul
Să-ștepți pomana de la praznic.
Eu doar spun
Ceea ce tu nu vrei să auzi
Nu par bun
Dar nici tu-n momentul când acuzi.
Numiți-mă obraznic
N-am ochi să văd debilanii, groaznic
Când și-adună oastea
Creierul meu își cată vreun paznic
Când devii ostatic
Felului tău de a fi molatec
Doar o palmă poate
Să te oprească din a fi static.
Și cred că-s prea mari
Mizele cu buzunarul rupt
Ți-e frică s-apari
În fața mulțimii un adult
În padlă să cari
Pentru că ți-ai încărcat prea mult
Încearcă măcar
Să nu fugi a prost pe-un mal abrupt

Avadakedavra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chorus:
Știi, nimeni nu te-așteaptă dacă nu te descurci
Știi, câinele nu iartă dacă nu știi să fugi
Știi, soarta cade moartă dacă nu știi s-o duci
Știi? Sper că da. Știi? Știi? Sper că da!

Verse 1:
M-am săturat să văd atâta neîncredere
M-am săturat să văd atâția lași, atâția lași
M-am săturat să văd atâta timp în pierdere
Atâta lamentare, atâția pași, atâția pași.
Atâtea motive, atâtea probleme
Atâtea cuțite legate de vene
Atâtea colete primite și mite
Menite s-acopere mintea.
Și tone de milă de sine
Și ponderea binelui nulă
Și forme de pulbere pline
Și fondul o cameră goală.
Oameni care nu-și asumă vina
Care nu cunosc de Born Sinner
Bine că știu de John Sina
Că-l venerează pe Lino.
Nu mă mir că delirul-i conștient
Dacă virusul e-n orice știre
Ca să-l birui îți trebuie oștire
În ce zile – Deliric o știe.

Chorus

Verse 2:
Vrei să ne lamentăm împreună? Hai!
Eu și cu tine, mână de mână
Să nu rămână loc de.
Acțiune, presiune, efort și timp
Căutare, regăsire, furori și jind
Dăruire, nemurire la cer privind
Ne mulțumim învinuind
Vrem – hotărâm, nu vrem – nu hotărâm
Rupem mai mult dacă tare dorim
Doar că mai comod devine dacă vine de la sine
Dacă nu ne place – continuăm să-nvinuim.
Nu vreau să fac, dar mă rățoiesc
Oameni-s proști, nu mă prețuiesc
Azi postez, mâine explodez
Doar eu nu sunt prost ca să mai lucrez!
Par uneori agresiv, dar mă asigur
Că-s la distanță de plebea ce-aduce prostia masiv
Doar o substanță-mi trebuie mie ca să pot rămâne activ
E cea cenușie. În wordul meu totu-i cursiv
Fără magie – Avadakedavra dacă suferi fără motiv!

Ce Alegi (feat. Tatuni)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce alegi, să te vinzi, sau să rămâi?
Ce alegi, să te minți, sau să devii?
Vrei aur pe dinți, alb pe gingii
Sau lângă părinți, să fie vii.
Strofa 1.
Prea multe păreri în jur
Provoacă dureri în cur
Ai dreptul să fii mai dur
Când nimeni nu-i sfânt sau pur.
Doar nimeni nu-i alături când îți e mai greu
Dar repede s-adună la triumf mereu
„Eu tot timpul am crezut în tine” hai, lasă-mă
„Eu de tine spun numai de bine” du-te-acasă, băi.
Care-o fi prețul pe care-l plătim ca s-ajungem unde ne dorim?
Banii sau nervii sau poate de lume trebuie să ne despărțim..
Cei mai mulți n-o să-nțeleagă
Care e plata întreagă
Ca cineva să culeagă
Trebuie între sine și lume s-aleagă.
REFREN.
Strofa 2.
Sincer nu mai știu ce vreau anume să obțin
Banii și toate deodată? Anii și toate mai lin
Am devenit și mai hâtru, am devenit și mai prost
Toate trecute prin filtru cu sau chiar fără de rost
Lumea, lumea, lumea, lumea, lumea nu iubește
Când pe față, când mai sincer, când i se vorbește
Lumea, lumea, lumea, lumea, lumea nu-nțelege
Când se dă, când se oferă și când se culege.
Pâinică frumoasă, pâinică frumoasă
La nimeni, tu, nu trebuiești, tu, azi
Trecută prin coasă, trecută prin coasă
E însăși ideea din care tu crești, azi.
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Frumos, dar ce folos
Dacă asfaltu-n trenduri
Bate cărări pe dos?.
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Frumos, dar nu destul
Că azi numai cu iarbă
Nu-l faci pe om sătul

Lacrimi În Loc De Agheazmă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

INTRO:
Pe tine rătăcirea te cheamă
Nu te ia fericirea în seamă
Îți dă dezamăgirea din zeamă
Stai portret, nu știi ce-nseamnă (asta).
Cruce-ți faci, dar în van
Fă-te atunci un bețivan
Să te-mbeți și să scapi
Eu mereu cât încape beau:

REFREN:
Lacrimi în loc de agheazmă
Să mă pot purifica și să rămână trează mintea.

STROFĂ:
Ritmurile-n lume au sporit la infinit
Eu-rile-n lume sunt ceva nedefinit
Căutăm afară-n loc de lumea interioară
Care de odinioară e un loc nelocuit.
Să fii sincer cu tine – haram!
Să-i în suflet frustrări – un harem!
Nesfârșitelor fake-uri – șalom!
Doar un take are viața de om!
Astea-s împunse de când ești mic
Chiar din placentă până la dric
Doar în agendă să fii chitit
Să fii un gen, tu, de toți iubit.
Să fii ca:
Gigi Becali, ca Nane, ca Mani, ca tati, ca mami
Canale – canalii, canoane ca-n anii când papii, sultanii
Cu fricile-n oameni, băgau bazaconii, zacoane și zvonuri
Și poate că, o nu! i-o poantă cu ONU, că n-apără omu’
Dar nu mai contează cât lumea fumează
Bea și se distrează, apoi se frustrează.
Să fim serioși – nu trebuim sănătoși
Nu vom ajunge strămoși mâncând aceleași gogoși
De aia eu mai bine mor de foame,
Dar continui să beau:

REFREN:
Lacrimi în loc de agheazmă
Să mă pot purifica și să rămână trează mintea