https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-altadata https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-altadata#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88508 →]]> Cuiburile de porumbei
de pe veranda noastră
se umplură de puișori
care ciripeau,
gângureau,
susurau
și piuiau
toată ziua.
Pe jos,
erau numai crenguțe
scăpate din ciocurile lor.
Altădată,
primăvara,
îmi fixam o scară
și mă cățăram
să văd puii gingași,
care mă priveau
cu ochii lor curioși.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-altadata/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-bunicul-si-bunica https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-bunicul-si-bunica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88509 →]]> Sub mândrul soare, pe sub mal abrupt,
Drumul se strecoară strâmb, uscat şi rupt.
Gardul într-o rână să adoarmă vrea,
Prea rărit de soartă şi de iarna grea.
Casa se înalţă din chirpici clădită,
Peste ea tronează tabla ruginită.
În cerdac un scaun suferă din greu,
Un picior se zbate, aninat mereu.
Se roagă bătrâna la ceva ce-o fi,
I-a uitat în noaptea lungă zi de zi.
Moşul, cu răbdare, taie-o creangă ruptă,
Toamna-i prea târzie, braţul nu-l ascultă.
Ochii lor se înalţă rugători spre cer..
Trecătoare stoluri, tot apar şi pier..
Doar de Sus aşteaptă milă şi-ndurare,
Într-un ceas de seară, la apus de soare.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-bunicul-si-bunica/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-cutremur https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-cutremur#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41873 →]]> Acum am timp să cobor treptele vârstelor să-mi răscolesc amintirile, caut printre ele, ca într-un sertar cu fotografii vechi, din care scot câte una, o privesc câteva clipe și o las să cadă la loc – nu e ceea ce speram. Mă opresc la cutremurul de pământ, din noaptea senină și rece de la începutul lui martie: zidurile sufrageriei se desfăceau, scrâșnind, din cel vestic se desprinsese o fâșie lată și am văzut cum blocul de nouă etaje de peste drum intra în el însuși înconjurându-se de un nor de pulbere lăptoasă. Casetofonul nu se oprise, mergea pe baterii, Edith Piaf continua să îl cheme, patetică, pe Milord al ei și, eu nu aveam decât un gând, să opresc melodia. Am coborât apoi în stradă și am văzut oameni cuprinși de panică. N-aveau decât o dorință: să fugă undeva. Se repezeau pe sub acoperișuri amenințătoare, pe sub balcoane agățate într-un fir de sârmă, atingeau cu mâna pereții friabili, mișcători. O lună, mare, rotundă și portocalie, se oprise, curioasă, deasupra orașului mutilat. Martie 1977

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-cutremur/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-haos https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-haos#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41889 →]]> Domnește azi incompetența
precum un bădăran burtos,
Nu se mai poate recunoaște
ceea ce este sus sau jos.
Se pierd aiurea miliarde
sub ploi, mâncate de rugină,
cei înțelepți nu vor și pace
cu sfatul lor ca să mai vină.
Și peste tot în țară-i haos,
dezordine, ură și viciu,
pentru a opri acest dezmăț
n-ajunge închisoarea, biciul.
Corupția-i înscrisă bine,
mare de tot pe frontispiciu
și toți se bat acum pe funcții,
de parc-am fi într-un ospiciu.
Iar în spitale te omoară
că banii n-au niciun miros,
directorul și el te fură,
pe ce? Pe slujbe, oneros.
Slujbașul și el umflă mita,
pe ce? Pe lucrul nefăcut,
și toți au grijă astăzi numai
de-ai lor, de propriul lor avut.
Țara ne piere în ruină,
ni se fură demnitatea,
gândul cu ce poate strânge,
ne fură stima, libertatea
și chiar dreptul de a plânge.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-haos/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-prostia https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-prostia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41906 →]]> Nivel de cunoaștere redus?
Da de unde.. nu..
Nu înseamnă prostie,
Eventual ignoranță.
Cât privește cultura..
Asta da…da,
Ea poate corecta ignoranța,
dar nu și prostia.
Și apoi, fără prostie,
ne-am plictisi înfiorător.
Nu, nu-i adevărat că stările
se definesc doar una
în raport cu cealaltă.
Iar eu nu confund greșelile cu prostia.
Evident este că,
prostia are cauze biologice.
Obiectivă și de neimputat.
Nu e un defect,
e mai degrabă un blestem.
De imputat e agresivitatea prostiei,
dar asta e o altă poveste.
*
Din păcate, n-ai dreptate.
Configurația neuronală
și viteza de transmitere a informațiilor,
chestiile astea prozaice
care stau la baza gradului de inteligență
nu se schimbă decât în rău,.
în timpul vieții,
dar nu-i nicio problemă.
Iar antonimul prostiei
e inteligența,
nu deșteptăciunea.
Deștept poți deveni,
fiind, în același timp, prost.
Și ce n-ar da proștii
să fie bănuiți de intenția
de a deveni astfel…
Și ce n-ar da să fie
doar o chestie de „pregătire”..
S-ar umple lumea de inteligenți.
Oricum,
Eu vorbeam despre prostie,
nu despre proști.
Chiar dacă, practic,
prostia nu e de sine stătătoare,
e o noțiune independentă
și chiar subiectul unui gând.
Un prost care se plictisește
e doar un prost obișnuit
și care, în acele momente
dă cu pietre după păsări.
*
Proștii sunt neinteresanți.
Prostia, însă, e, uneori, fascinantă.
*.
Așa să fie, dacă vrei tu.
Proștii nu se plictisesc întotdeauna.
Mai au și momente
în care își găsesc de lucru.
Și, oricum,
mă refeream la prostie,
nu la proști..
*
Dacă doar inteligenții ar avea voință..
N-ar fi lumea plină de proști
cu putere de decizie.
Și polemica ar fi bună,
dacă ar avea fond.
Atât de rar mai vezi oameni care știu
Care pot lupta..
Și care nu se mulțumesc
să se așeze pe marginea drumului,
reproșând universului
sau oamenilor că:
au fost nedrepți cu ei..
Nici nu știi cât mă bucură
când oamenii
chiar simt
ce vreau eu să transmit.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-prostia/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-sens https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-sens#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41922 →]]> Dispute,
dezacorduri,
ciocniri de păreri,
prejudecăți
țesute
în însăși fibra ființei,
toate acestea
au fost,
sunt
și rămân inevitabile,
dar asta
nu înseamnă
că ești un sentimental
când rostești
cu convingere
că există măreție
și demnitate
și puritate.
Nu pretutindeni,
nu pe scară mare,
ci ici-colo,
altfel ce sens
ar mai avea viața?.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-sens/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-ploaia https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-ploaia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41942 →]]> Timpul
se stricase dintr-o dată.
Ploaia
lovea des și mărunt,
încăpățânat și răutăcios,
căutând pe sub umbrele
și amintind rarilor călători
care se încumetaseră
la acea oră târzie pe stradă
că toamna
își are mângâierile ei.
Dacă îți trece prin cap
că poți înfrunta vremea rea
te înșeli amarnic.
Toamna,
ploile
nu sunt deloc grăbite
și obosesc greu.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-ploaia/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-amintiri https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-amintiri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41874 →]]> Aș vrea să pot să cern
tristețea zilelor în liniște,
să tac împreună cu ea,
să oftez și să plâng.
Citesc timpul prin tine,
atâtea, atâtea așteptări
și tot atâtea bucurii
se reîntorc din amintiri.
Nimic din ce a fost trăit
nu mai poate fi schimbat.
Departe sunt acele zile
când albele flori de măr
ne ningeau în plete
și soarele ne juca în ochi,
inundând totul în jur
ca o mare revărsare
de ape transparente.
Am luptat pentru amintiri,
le-am împletit în ghirlande,
în ele se-ngeamănă
căldura unui dulce glas,
culoarea unei blânde seri,
o caldă mângâiere
sau rana unei despărțiri.
Nu mai suntem decât așteptare.
Ca să treacă timpul
înșirăm gânduri,
dorul e focul ce arde speranțele,
dorințele, durerile..
cenușa ce rămâne…

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-amintiri/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-apus https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-apus#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41890 →]]> Un glob imens,
roșu aprins.
Razele lui colorau marea
ce se întindea
departe în zări
cu reflexe roșiatic-aurii.
Astrul se îndrepta spre asfințit
cu o repeziciune uimitoare.
Când a căzut în mare,
totul,
aerul, cerul, apa
parcă ardeau.
Era ceva amețitor de frumos.
Iar când a fost înghițit de mare,
noaptea s-a lăsat brusc.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-apus/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-in-cimitir https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-in-cimitir#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41907 →]]> Lângă biserică, în cimitir
E linişte, e pace şi tăcere
Şi toate anotimpurile plâng
Cu mine şi a mea durere.
Pe crucile de pe morminte,
Pe care au curs lacrimi grele
Sunt scrise numai nume sfinte
Cum e şi cel al mamei mele.
Şi tot în acelaşi mormânt
Se odihneşte tatăl meu,
Fiu de ţărani, sătean iubit,
Să-i odihnească Dumnezeu!
Într-o rugă de durere,
Sub cerul plin de stele reci
Mi-e dor de ei şi mă închin
lângă locul lor de veci.
Plânge cu lacrimi de ceară
O lumânare pe mormânt,
E linişte, pace şi tihnă,
O clipă-i viaţa pe pământ.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-in-cimitir/feed 0