Robert Frost – Versuri.pro

Seara în Grădina cu Arțari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ieșisem să mă liniștesc într-o seară de marte
Și din afara poiatei unde fierbea siropul de casă
Am sunat pompierul cu o voce mieroasă
Și l-am implorat să dea ceaunul de pe foc la o parte:
“O, tulumbaș, dă focului încă o lovitură
Și trimite puzderia de scântei pe hornul de fum”.
Crezusem cumva că se vor pierde pe drum,
Printre crengile uscate ale arțarilor din bătătură.
Dar prin văzduh răschirate peste colină
Nu conteneau să scapere scântei de lumină
Spor la lumina cernută din luna cea plină.
Luna, deși pală, se-arăta în orice copac
Rotundă ca o doniță de lemn cu capac
Și pe lut negru blană de urs pe covor de zăpadă.
Scânteile n-au pretins că luminează ca luna
S-au mulțumit doar s-apară din spectrul opac
Precum constelațiile Leo, Orion și de stele Pleiadă.
Astfel încât crengile toate luminau în copac.

Precauție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când eram tânăr, n-am cutezat să fiu niciodată ridicol / De teamă să n-ajung a ... →

Rugăciune de Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, dă-ne nouă astăzi bucuria florilor
Și ne ajută să nu ne visăm prea departe
Spre incerta rodire, ci a încercărilor
Ne ține tot anul înviind ca din moarte.
O, dă-ne nouă desfătare în albul grădinii
Inefabili ziua, fantome în noaptea afundă
Blagosloviți să avem fericirea albinii
Roind în jurul pomilor cu diademă rotundă.
Fă-ne fericiți precum pasărea colibri
Care meteoric deasupra stupinei se-arată
Și după ce cu ciocul ca acul în floare izbi
Se înălța în văzduh și stătea nemișcată.
Căci aceasta-i iubirea și nimic altceva
Lăsată de Dumnezeu din raiul ceresc
Să-i sfințească pe oameni atât cât va vrea
Pe măsura în care și ei se sfințesc.

Atmosfera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inscripție pentru zidul unei grădini.
Peste pajiști vântul suflă cu putere, necăjit;
Însă unde zidu-acesta are-obrazul însorit
El într-un vârtej se-avântă, apoi cade ostenit
Nici pământul, nici alt lucru nu mai poate spulbera;
Umezeală și culoare și miros se vor păstra.
Și-ale zilei ore multe de lumină vor zbura.

Deplina Dăruire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țara era a noastră-nainte de-a fi noi ai țării,
Era a noastră cu peste-un veac mai înainte
Ca noi să devenim poporul ei. Era a noastră
În Massachusetts și-n Virginia,
Dar noi eram ai Angliei, niște supuși
Stăpâni pe-o glie care încă nu ne stăpânea,
Și stăpâniți în schimb de ceea ce nu mai aveam.
Ne refuzam ceva ce ne făcea mai slabi,
Până-am văzut că-acest ceva eram noi-înșine:
Pe noi ne refuzam pământului ce ne hrănea.
În dăruire ne-am găsit salvarea
Și, câți și cum eram, ne-am dăruit din plin
(Un dar mai scump decât sunt faptele de arme)
Acestei țări ce se-ntindea, vag spre Apus,
Încă lipsită de trecut, de artă, de proporții,
Precum era, precum avea să fie.

Hic Et Nunc (Aici Și Acum)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fericirea este totul, / Iar acesta este timpul pentru a fi fericit. / Locul pentru ... →

Pulbere de Aur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Praful se-abătea mereu peste-așezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceața mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur în praful auriu sclipind în soare.
Și-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfințit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur pur în praful ce sclipea în soare.
Așa era viața la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam și mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
„Trebuie să ne-înghițim porția de aur fiecare”.

Deșert

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am teamă de găurile negre dintre stele / Unde specia umană este absentă / Am ... →

Praf În Ochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă, așa cum spune lumea, niște praf aruncat în ochii mei
Îmi va feri vorbele de a deveni prea-nțelepte
Nu-s eu omul care să amâne dovada.
Zdrobitor să fie, de pe-un acoperiș
Ori de după vreun colț, un viscol de nea în loc de praf
Și-orbească-mă locului, dacă așa trebuie.

Semne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Odată, copil, în munții Californiei
Tăbărâtă pe mine, când eram țânc,
Un ditai vulturul, o pasăre de groază,
Mult măsurându-mă, ci nu m-a răpit.
Asemenea semne au grea tălmăcire.
Când fugit-am la ei, părinții mi-au spus
Că nu vroise zburătoarea-mpărat
A-i fi un prea-vrednic și-ales Ganimede.
Și nici un barman pe cinstea lui Joe.
Rămas-am cu-amarul acela până azi,
Când oricare altul crede-n afară de mine,
Că orice-i pe lume puteam și eu fi.