Teatru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I
Fiecare cuvânt scuipat cu ură din priviri,
Trăiești viața astăzi din amintiri, false amăgiri.
Într-o lume văzută ca o poveste cu final fericit,
Scaldată-n cianură, de fapt, pe muchie de cuțit.
Te-au mințit ca șarpele din Gradina Edenului;
O să ajungi în Paradis pe calea Infernului.
Dumnezeul lor e macabru, e orb și plin de lumină
Ce strălucește a sânge, sudoare, venin – e pagină
Că lumea e un amfiteatru expus la picăturile ploii,
Noi suntem pe scena lui tristă… prea triști actorii
Cu un scenariu impus și un regizor mazochist
Care zâmbește ca hiena de sus, parcă e antichrist..
E teatru,
Dar nimănui nu-i mai pasă.
Suntem ca florile pe câmp și viața noastră
Are coasă..

Refren:
Lacrimi de spectatori cu creiere-ndoctrinate,
Lumina nu se vede, viitorul e departe.
Mascarada s-a transformat în haos peste noapte
Cu fețele-n măști înghețate.

II
O jucărie, un cuțit, sânge, vezi cum plânge,
O hârtie, un rând, vezi cum se strânge..
Actori jucând rol de soldați pierduți în luptă,
Vezi la margine de lume o stâncă abruptă.
Ochi înfometați de ură, măști murdare cu spumă la gură,
Omenia s-a transformat într-o fărâmitură
De venin, ce lasă din urmă creatură
Teatru!
Zâmbet fals pictat pe sculptură,
Gâtul înnodat într-o legătură,
Mască de culoare negru-alb
Mă simt prins în 4 pereți, dar nu sunt sclav
E un dans de doză amețitoare,
Văd undeva o mască de culoare,
Ce mă-ndeamnă să distrug libertatea
Minciuna, simt cum sună din pietrele crăpate
Ce îmi șoptesc la ureche o mulțime: e teatru, frate.

Refren:
Lacrimi de spectatori cu creiere-ndoctrinate,
Lumina nu se vede, viitorul e departe.
Mascarada s-a transformat în haos peste noapte
Cu fețele-n măști înghețate.

M4Aro - Singurătate (feat. K)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Singurătate
I
Te trezești într-o dimineață bătrân, singuratic
Ca un parc îmbrăcat într-un decor tomnatic
privind în oglindă nu vezi decât un străin cu riduri pe față
Pe care parcă-l cunoști… parcă dintr-o altă viață.
E dimineață! Dar ai capul plin de coșmaruri târzii
Și gânduri pustii expuse haotic în poezii
Pe care nu le înțelegi chiar dacă-s crescute de tine în foi
Albe ca fulgii care cad fără de voie-n grămezi de noroi,
Care apoi pictează gânduri negre din cerneală uitată
Despre viața ta care nu mai este cum a fost odată.
Picături de cianură căzute pe suflet îți ard mintea – te cheamă.

Refren:
Ești singur, e rece și frigul îți macină oasele, îți îngheață tăcerea
Și numai moartea care te-aleargă din umbră îți mai poate fi mângâierea..

II
Ești singur, e rece și frigul îți macină oasele, îți îngheață tăcerea
Și vrei să țipi ca cineva să-ți audă și să-ți omoare durerea
Care te-a prins în cleștele ei ca pe un pește în plasă
Și caută să te sugrume, să mori plângând și nu te lasă.
Ți-e dor de casă, de frați, de părinți care te strigau când trebuia să vii la masă,
Dar îți dai seama că-i pustiu, e întuneric și nu ești decât tu în casă
Că timpul ți-a furat visele, ți-a luat anii
Când în loc să trăiești îți numărai cu frică dușmanii
Sau frații pe care i-ai alungat când o duceai mai bine
Și ai rămas acum cărunt și singur ca un câine
Pe care nu-l mai ține glasul să sperie fantomele în noapte
Ce ți-au furat visele și au plecat cu ele departe.
Vrei gălăgia tinereții, te-ai săturat de liniște, te-ai săturat de toate
Ca un bătrân care visează să adoarmă, să înțeleagă ce înseamnă moarte.

Refren:
Ești singur, e rece și frigul îți macină oasele, îți îngheață tăcerea
Și numai moartea care te-aleargă din umbră îți mai poate fi mângâierea.. (x2)

Rich Mrc – Versuri.pro

Teatru

M4Aro - Singurătate (feat. K)