René Char – Pagina 14

În Sănătatea Șarpelui – IX

Fiecare casă era un anotimp. Orașul se repeta astfel. Toți locuitorii laolaltă nu cunoșteau decât … →

Ochi care, crezând că inventați lumina, ați trezit vântul, ce pot să fac pentru voi? … →

Mergi la esențial: oare nu mai e nevoie de puieți ca să-ți împrospătezi pădurea? / … →

Prihor, prietene, care soseai când parcul era pustiu, în toamna asta cântul tău ar face … →

Cea care ieși fără a fi văzută va fi născută din strălucirea a două lumânări … →

Pentru cine pătimesc martirii? Măreția constă în plecarea care obligă. Făpturile exemplare sunt de abur … →

Prezența dorinței ca și prezența zeului îl ignoră pe filozof. În schimb, filozoful pedepsește. →

Unul după altul, vrură să ne prezică un viitor fericit, / Cu o eclipsă după … →

Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent, / În prezent perpendicular pe rănitul Brut. / O, … →

Se pare că ne naștem mereu la jumătatea drumului între începutul și sfârșitul lumii. Creștem … →