Raymonde Han – Versuri.pro

Vacă Spre Sat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O vacă neagră, caldă ca țărâna-n vară,
Coboară dâmbul amenințat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Și pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuții ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peșteri rumenite.
Vaca mugește spre vițelul însetat,
Laptele din flori și muguri adunat
Apasă greu și doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.

Fată de Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te prinde primăvară ca o rochie subțire
Îmbrăcată la o despărțire.
Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt și-n minte.
Fată mare, adu-ți aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Și-n gând nevinovată de tot,
Așa cum trec căprițele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.
Azi mersul ţi-e catifelat.
Și farmecul din tine crește pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

Pentru un Băiețan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-aş fi prinţ oriental, o, băietane,
Aş îmblânzi pentru tine căprioare
Să-ţi doarmă neted la picioare
Ca-n miniaturile persane.
De-ai sta pe un covor de Ispahan
Aş vedea lumea-nfiorată
Ce ţi se oglindeşte roată
În ochiul tău de vultan.
Ţi-aş da un şoim pe mănuşe
Şi-un cal arab de neam ştiut
În locul căţelului slut
Ce te precede la uşe.
Poet la curtea lui Cosroes
Pe douăzeci de moduri aş cânta
Tot farmecul şi tinereţea ta
În fum de nard şi de aloes.
Şi te-aş asemui c-un trandafir
Aprins pe tulpină legănată
Sau cu luna, ce răsare curată,
Din îndepărtatul Nadir.

În Olt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Larg unduia Oltul devale, departe,
Apele-i se învolburau în albii late,
Podul tremura pe bârne-mperecheate,
Lutul cădea din malurile sparte.
Fete voinice în vad cântau pentru-ndemn
Rotind mănunchiuri de cânepă măruntă,
Vergi de oţel plesneau spuma căruntă,
Apa juca silită în cercuri fără semn.
Trupuri ca pâinea în coajă castanie
Se aplecau învoalte în cămeşoaie,
Roiuri de-argint topeau beteala-n şivoaie
Murind spumos în râul greu de glie.
Venea furiş o seară cu păr roşcovan
Sub cortul cerului – mătase înroşită
Pe pod o turmă trecea grămădită,
Fetele-n vad strigau către cioban.
Trifoiuri schimbau miresmele în răcoare,
Oltul pe vânăt drum pierdea lumini,
Jocuri de peşti presimţeau noaptea din arini,
Vadul tăcuse deşirând gheme de vâltoare.

Când Ninge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când ninge pe cheiul pustiu
Aș vrea să știu să pictez.
Să fiu un artist chinez
Și cu cerneală de aur să scriu
Un poem despre zăpadă
Și despre o pasăre care s-a dus.
Să zugrăvesc o cracă de bambus
Împodobită moale, cu zăpadă.
Apoi poem și cracă pe hârtia de orez
Să mă împace și să meditez
Asupra morții care nu vine diferit
Când ninge sau când e prunul înflorit.
Cineva să spună: „e poetul satului,
Când se tânguie trestiile scrie
Și răvașul, împodobit de mâna lui,
Îl trimite prietenului din copilărie
Însurat într-o casă la margine de râu
Și care poartă pe zale și la frâu
Un rotocol brodat cu balaur.”.
Când ninge, aș vrea să-mi fie cerneala de aur.