C. o. D. :.
Ascultă atent…
Ascultă atent ce spun io… Yo….
Îl știu din cafenele, era singur la masă
Cu o plasă de facturi
Bea cu 4 guri
Tăria lui de caracter semnala slăbiciuni
M-am așezat lângă el, speram să-mi zică minciuni…
Nevasta l-a lăsat pentru unul din afară
Rămas cu fața pe cap, dar ea nu-l suporta
Rate peste rate, blestemul tatălui
Că din iubire a pus tot pe numele lui
Ieșit la pensie, medical fără drept de muncă
De vreo 4 luni învârtea el câte ceva
Doar că nu se ajungea
Fata-i cerea bani, i-ar fi dat
Doar că nu avea de unde să-i dea
Într-o bună zi, a găsit ace sub pernele ei
Un bilet pentru a***t, și pe masă câțiva lei
De atunci n-a mai văzut-o… A sunat
La liceu, doar că ea acolo nu a mai dat…
Și-a dat seama cât i-a însemnat greșeala
Vina nu era a lui
Însă cui să-i spui?
Mi-a spus s-am grijă în viață ce aleg
Și mai presus (ha) pe mine să nu mă pierd…
S-a ridicat, c-un semn subtil m-a salutat
Uneori plătești, chiar dacă nu cumperi tu!
În următoarea seară nu l-am mai văzut
Mi s-a zis c-a fost găsit cu ștreangul de gât….
Înțelegi?

Ra’:
ține-n piept ca pe regrete
viața-i balon cu aer cald
sub ploaie de cornete
Nu-s ce-mi doream să fiu
nici pe departe
să te minți e ca și cum ai pune flori în vase sparte
din greșeli te înțepi și pe de-o parte
fac rock în librărie gen – tobă de carte
arogant până-n abis
țineam pe piedestal un vis
de porțelan
și-o realitate de 8 pe richter
m-a făcut să sar pe geam
ye, las-o c***s
Nu văd farama de lumină
când de-abia aștept să plece
ce abia așteptai să vină
Nu prea se pupă cu raiu’
s-starea mea de spirit
și parcă yo nu-s yo dacă nu-s oleak spart sau pilit
do you feel it?
Citeam cartea vieții mele
dubios până la extrem
c-am uitat unde-am rămas
mă uit ca prostu’ dup-un semn
irelevant în abundență
cozonac fără esență
nu știi ce vrei
și nervii mei nu-s vreo piesă de rezistență
bineînțeles neînțeles
vad mic-ul ca pe-o portiță prin care-ncerc să ies
și nici așa nu reușesc
mă f*t în el de stres intern
fluier în timp ce alerg în pl goala prin infern
tot ce ridic parcă-i blestemat să cadă
și sentimentul meu e un palton pus pe un om de zăpadă
să nu te resemnezi dacă rezonezi
M-am apucat de rap acum vreo 10 ani crezând că mă distrez
m-am înșelat intens..

C. o. D:
Când ura mi-arde, îi dau clasă lui Jules Verne
De la înălțime nu te ține, de-asta aștern
Un zid imens între mine și vasta omenire
De parcă-s titan, și ea fuge în neștire…
O, tu fals portret din a mea închipuire
Seci a doua poruncă, degradezi cu sclipire
Însă geniile stau în tutun și sărăcie
Și te-ntrebi de ce scriu repede din manie?
Efemera ironie…
Ți-e frică să dai greș
Când știi doar de alții, pierzi finala ca Esch!
Dar clar apar contrar
Voinței de avar
Ca un copil vulgar
Cu gândire de centenar…
Cochetând cu moartea, reiese un răspuns:
Cum să mă întrec, dacă nici nu m-am ajuns?
Fii tu fericit, de ce să mai întreb?
La final rămâi una cu pământul ca Geb!
Va scriu din vedere,
Cu gând de la revedere
Într-o dulce durere:
Rapu’ nu-i o plăcere
Ce se naște trăgând în borcane cu pace
Se va întoarce
Luându-te tare la capace!
Pierd controlul, în paralel e ezoteric
Des mă-mpiedic
De pene, ca-n planul eteric
Drumurile noastre toate
Desprins sunt pavate
Stai pe vârfuri bandajate
Ca al tău e pus deoparte!
Ha… Bag p**a-n ea de dreptate!
Vezi riduri pe față? Eu amintiri bandajate
Ce nu pot fi șterse, ca lacrimile unei statui
De-asta ce-i al meu, se simte al nimănui…
Mane, îți fentez defensiva ca Mané
Din plăcere, nu pentru c-așa trebuie
Viața-i o poveste… La ce te rezumi, baiete?
În final, vei rămâne mai prost ca Moromete!